Prietenia #ungând

dead

Ultima mea experiență de lucru m-a pus în postura de a mă întreba ce am greșit Celui de Sus de am ajuns ca nici o conațională să nu vrea să lucreze cu mine. Asta e una. Nevoia mea de a mă împrieteni (un instinct compulsiv) este a doua. Pur și simplu, lucrul infernal și sentimentul ăla că ești băgat ca nuca în perete, te fac să vrei să ai un om cu care să râzi la sfârșit de zi, fără ca a doua zi să simți că toată distracția a fost doar o beție inventată de capul tău.

Am cunoscut o altă fată, italiancă, drăguță și caldă și parcă la fel de speriată să lase să se vadă umanitatea aceea nediluată (care există în noi chiar dacă o ascundem după furie, orgoliu sau personalitățile pe care le arăți în public) ca și mine. Pentru mine era dansul acela popular, doi pași înainte și doi înapoi. Și simțeam că poate e o persoană de treabă cu care aș putea vorbi, dar poatele ăla mă ucidea. Poate însemna că există șanse egale ca ea să nu fie de treabă și eu m-am ars cu supa înainte, ca să o fac a doua oară.

Sau poate merit să fiu singură. Nu, poate sunt ok cu asta. Vorbesc cu diverse persoane, dar uneori nevoitRead More »

Cum să lucrezi pentru prima dată în viața ta și să fail beautifully în câțiva pași simpli

1. Fii un beginner absolut la ceea ce începi. După cum spune și titlul, e chiar primul tău job. Dacă ești aproape un zero total la treburi casnice (precum spălat de băi, curățenii generale făcute doar de tine etc.), înseamnă că ai început această călătorie cum se cuvine.

2. Du-te într-o țară unde nu știi limba, nu știi modul de viață, nu știi nici cum să îți cumperi o cartelă sim. În cazul meu Germania. Petrece prima săptămână folosind toate instrumentele de recunoaștere și înțelegere a unei limbi străine, dobândite în învățarea celorlalte limbi pe care le cunoști și realizează că nimic nu funcționează și încă nu ai idee ce vrea Read More »

Perspirație

Nu credeam, după atâția ani de școală, că tot ce am învățat nu o să mă ajute la nimic.

Poate exagerez (încă nu am intrat definitiv pe piața muncii), dar sincer, uneori am impresia că toți anii ăștia de pregătire au fost degeaba.

Și totuși nu mă pot rupe de pregătirea asta. Știți, e un cocon roz comod în care în bună măsură nevoile intelectuale și financiare îți sunt satisfăcute.

Și să trăiești pe cont propriu, e atât de roz? Te poți descurca să te ții pe tine dintr-un salariu modic? Nu toți suntem programatori sau economiști, nu toți jucăm la bursă și dăm lovitura. Nu toți tinerii sunt de succes din prima, că am fi toți doar fluturașe, oamenii ăia cu zâmbete schizoide care te fac să vrei săRead More »

Dar dacă iubirea nu e un război?

tumblr_mw26pziizd1qj73e2o1_500

E ciudat uneori, dar mă las inspirată și de o mică frază, două cuvinte, o imagine, versurile unui cântec, trailerul unui film. Și din nou, hop la tastatură, ca și cum mă tem să nu pierd ceva dacă nu mă apuc să scriu exact acum.

Am avut o comentatoare postul trecut care spunea că dacă nu domini bărbatul, el te va călca în picioare și ghiciți cine a avut o scânteie.

Eu.  He he.

O să scriu despre asta pentru că mă atinge, nu personal, cu doar…poate la nivelul modului meu de a înțelege lumea.

De vreo câteva luni, internetul vuiește în jurul cuvântului feminism. Beyonce este văzută drept o feministă, prin manifestările sale artistice, Lady Gaga, Emma Watson. Toate vorbesc despre drepturile femeii și despre cum femeia trebuie respectată, sărbătorită, tratată drept egală bărbatului. Lucruri foarte bune, cu care sunt Read More »

#ungând: am nevoie să scriu și să nu mă mărit

Dacă v-a surprins titlul, asta este pentru căăă țineți-vă bine, și voi și portofelele voastre, că începe sezonul nunților. Dap, am vrut să scriu asta. Având în vedere că în stânga acestei minunate înșiruiri de cuvinte, avem prăjiturele, a.k.a ceva dulce, o să scriu despre mine și despre iubire sau…despre tort?

Când eram mică știam exact că trebuie să termin facultatea, să îmi găsesc în facultate pe cineva și pe la 25 de ani, să îmi pună inelul pe deget. Când eram mică, prietenele mele erau în general mai mari decât mine și întotdeauna când plecau la facultate se întorceau cu prieten. Imediat după ce facultatea de patru ani se termina, imediat primeai invitația și eu rămâneam fără prietenă. Pentru mintea mea de copil asta era singurul mod viabil prin care să ajungi să găsești un soț. Simplu și clar, nu?

Dăm pe repede înainte vreo 15 ani mai târziu, cumva, ce mi se părea atât de natural în copilărie, mi se pare Read More »