Aș vrea să-i spun partener, dar….

Mă blochezi în mijloc de propoziție.

Mă faci să spun prostii, când aș putea spune lucruri corecte.

Mă faci să mă îndoiesc de capacitățile mele intelectuale și să mă întreb dacă nu cumva sunt adoptată.

Încerc să funcționez normal, dar nu pot.

Mă simt persecutată, deși nu e cazul.

Mă panichez în fața unor oameni pe care îi văd și cu care colaborez în fiecare zi.

Am descoperit că sunt mai repezită, mai negândită și mai lipsită de precauție din cauza ta.

Mi-ai stricat vocea, ritmul vocii. Mi-ai furat căldura.

Mă faci să mă tem de noi provocări, pentru că primul gând e că s-ar putea să o dau în bară.

Din cauza ta.

Mă faci să mă îndoiesc de mine, să mă învinovățesc pentru chestii ce în esență nu merg rău.

Mă faci să văd viitorul în tonuri gri spre negre, să mă tem să trăiesc, să mă tem să experimentez.

De ce văd toți oamenii răi și toate începuturile un eșec?

Jocul…ce e jocul? De ce nu mai știu ce e?

Am avut momente în care am trecut cu bine prin provocări împreună, momente în care te confundam cu dărnicia față de un angajament și cu sentimentul de împlinire. Am avut momente în care erai doar acel extra ceva de care aveam nevoie ca să trec peste o provocare.

Dar ai devenit toxic. Mă storci de energie, mă storci de viață, mă storci de plăcerea de a încerca și încerca și încerca și a reuși, a reuși, a reuși. Îmi distorsionezi viziunea asupra lucrurilor ca ochelarii de cal. Practic, nu mai sunt eu din cauza ta.

Ia ghearele de pe mine. Am decis să ne despărțim.

Dar ne vom vedea din nou, stresule, doar că data viitoare voi fi cu ochii pe tine.

Începe.

 

Interpretarea: ce a fost și cum se (te) transformă

Este foarte foarte greu să te schimbi pe tine. Degeaba vă spun cărțile de self-help că tot ce trebuie să faceți e să urmați sfaturile lui X sau a lui Y, pentru că până la urmă sfaturile alea nu vă vor duce nicăieri dacă nu aveți voi voința să schimbați ceva.

Când intru pe pinterest (extrem extrem de rar), dau mereu peste tot felul de postere motivaționale, gen poți să faci lucrul ăsta, ești propria ta operă de artă, sau una dintre preferate, fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Și mă enervează atâât de tare DE FIECARE DATĂ!! Ghiciți ce! Dacă nu vrei, nu poți nici măcar să te ridici din pat, pentru că ți-e lene, pentru că ești depresiv, pentru că ți-e frică de ce te așteaptă afară. Nu e nici pe departe o operă de artă când îți dai seama de propriile neputințe. Ce, ați văzut-o peCiteşte mai departe »

3.9

Nu am mai scris un post dulce de ceva timp și mi-e martor Doamne Doamne că nu vreau să îl fac o perorație sumbră despre relații și cât de greu e uneori să fii într-una și să ții pasul cu ea. De obicei, încerc să fac posturile dulci luminoase, cum sunt sentimentele de dragoste față de my loved one. Mă face să fiu luminoasă, ca și cum îmi aprinde cineva becul în suflet și mă încălzește.

Acesta e un gând. Îl coc de ceva vreme, parcă se finisa în mintea mea, așteptând să scape într-un mediu, să se exprime. Am o grămadă de gânduri, dar unele parcă sunt menite să le împart cu celălalt. Nu fac asta pentru că simt nevoia să îmi fac viața publică, să o vadă toți. E pur și simplu o compulsie. Sunt suficient de naivă să cred că poate cineva o să se simtă bine după ce citește ceea ce debitez.

Ziceam că relațiile sunt grele, dar nu sunt grele destul până nu vine greul. E simplu când numai ieși în oraș cu partenerul, numai vă țineți de mână, toți un zâmbet tâmp pe față. E simplu când spune cât de mult te iubește și îți vorbește despre viitor ca și cum ar fi cel mai simplu lucru din lume. E simplu când cea mai mare îngrijorare e următoarea dată în care vă vedeți și singura grijă e când vă certați.

Dar v-ați gândit vreodată, dragi cititoare, ce se întâmplă când unul din voi e Citeşte mai departe »

Prietenia #ungând

dead

Ultima mea experiență de lucru m-a pus în postura de a mă întreba ce am greșit Celui de Sus de am ajuns ca nici o conațională să nu vrea să lucreze cu mine. Asta e una. Nevoia mea de a mă împrieteni (un instinct compulsiv) este a doua. Pur și simplu, lucrul infernal și sentimentul ăla că ești băgat ca nuca în perete, te fac să vrei să ai un om cu care să râzi la sfârșit de zi, fără ca a doua zi să simți că toată distracția a fost doar o beție inventată de capul tău.

Am cunoscut o altă fată, italiancă, drăguță și caldă și parcă la fel de speriată să lase să se vadă umanitatea aceea nediluată (care există în noi chiar dacă o ascundem după furie, orgoliu sau personalitățile pe care le arăți în public) ca și mine. Pentru mine era dansul acela popular, doi pași înainte și doi înapoi. Și simțeam că poate e o persoană de treabă cu care aș putea vorbi, dar poatele ăla mă ucidea. Poate însemna că există șanse egale ca ea să nu fie de treabă și eu m-am ars cu supa înainte, ca să o fac a doua oară.

Sau poate merit să fiu singură. Nu, poate sunt ok cu asta. Vorbesc cu diverse persoane, dar uneori nevoitCiteşte mai departe »

Cum să lucrezi pentru prima dată în viața ta și să fail beautifully în câțiva pași simpli

1. Fii un beginner absolut la ceea ce începi. După cum spune și titlul, e chiar primul tău job. Dacă ești aproape un zero total la treburi casnice (precum spălat de băi, curățenii generale făcute doar de tine etc.), înseamnă că ai început această călătorie cum se cuvine.

2. Du-te într-o țară unde nu știi limba, nu știi modul de viață, nu știi nici cum să îți cumperi o cartelă sim. În cazul meu Germania. Petrece prima săptămână folosind toate instrumentele de recunoaștere și înțelegere a unei limbi străine, dobândite în învățarea celorlalte limbi pe care le cunoști și realizează că nimic nu funcționează și încă nu ai idee ce vrea Citeşte mai departe »