Obsesiile altora versus obsesiile mele

Nu stiu cat de multi ma urmaresc pe facebook ca sa stie, dar eu sunt pe tumblr. Cateodata.Majoritatea fotografiilor care insotesc cuvintele mele magice sunt de-acolo, la fel cum marea majoritatea a pozelor din grupurile de pe facebook sunt tot de-acolo, caci deh, cand o gramada de oameni dau peste ceva frumos trebuie sa-l strice, facandu-l popular si unii chiar simt nevoia sa strice o minunatie de quote traducandu-l aproape ad literam in romana, caci deh, asa sunt romanii, mai bine stricam ceva si ne laudam cu asta, eventual obtinem cinci milioane de like-uri decat sa invatam limba engleza.Sau romana. Si multe poante cu Derp isi pierd farmecul in romana. Dar asta-i alta poveste.

Sa va initiez in tumblr: principiul sau de baza este clasic, mie imi place un blog, da? Are un buton de follow, apas acel buton si practic toate imaginile noi pe care le pune acel blog vor si la mine in dashboard. Are si wordpress ceva de genul (doar ca la wordpress e cam awkward sa dai reblog la toate ideile unui om doar pentru ca-ti plac; nu mai e vorba e placere, e plagiat). Functioneaza pe principiul reblog, gen imi place o poza, ii dau reblog si apare la mine pe pagina, iar daca tie iti place ce-am pus eu la mine pe pagina, dai reblog si o sa fie la tine pe pagina, mentionandu-ma pe mine si pe sursa originala a pozei daca tu vrei sau nu vrei asta (de obicei eu n-am nimic impotriva). Sunt de ceva vreme acolo pentru ca pur si simplu ceea ce vezi acolo uneori este oaaau! Si vorbesc de fotografie, vorbesc de bloguri gen Karishma, de unde imi iau marea majoritate a backgroundurilor pentru desktop. Are acolo niste imagini care iti taie efectiv respiratia si ma face sa ma gandesc la cat de multe locuri din lumea asta mare as vrea sa vizitez. Si mai sunt, doar ca nu le-am gasit inca. Sunt artisti, mii de artisti, graficieni, amatori care fac GIF-uri sau se joaca cu pozele in Photoshop.Oameni care dau nastere la chestii originale sau aduc concepte artistice vechi din nou in atentie. Nu vorbim de pitipoance care pun  te besk cu rosu si mult mult glitter in cel mai inoportun loc cu  putinta( desi sunt si din alea, dar nu sunt abonata la ele), ci ma refer la oameni care cu camera si cu Photoshopul surprind frumusete, nu kitch. Si aia e un talent, pentru ca din punctul meu de vedere, o poza iti poate spune mai multe lucruri dupa modul in care o prelucrezi si calitatea prelucrarii (pe principiul ce-i prea mult strica).

Nu colectionez doar fotografii. Mai avem partea de quotes, loads and loads of quotes, moda, GIF-uri amuzante, sau care mi se par amuzante pe moment, chestiile hilare, chestiile interesante….Gen un articol in care povestea ca au trebuit sa opereze un copil care era in burta mamei sale inca pentru a repara o malformatie, sarcina avand vreo sase luni parca si cand a sectionat uterul pentru a ajunge la copil, copilul a scos manuta si l-a prins pe doctor de deget…Genul asta de chestii ma lasa „oaaau”. Am plans vreo zece minute uitandu-ma la fotografia aia in miez de noapte. Pisiiici si alte animalute!  Apoi mai sunt si imaginile care au oameni in ele. Imi plac fotografiile care transmit ceva, o stare de spirit, o emotie. Nu doar pozele in care se pozeaza pitipoacele cu cuib de viespe in cap ( da, au si ei dive incredibil de slabe, dar se imbraca mai bine ca pitipoancele autohtone),romancele noastre umpland facebook-ul cu ele – un plus la atitudinea critica, asta legat de ce-am zis la inceput. Mie genul asta de adoptari mi se pare teoria formelor fara fond in epoca contemporana. N-or sa ajunga niciodata ca ele pentru ca in primul rand nu au fondul lor (California, America, alte obicieiuri si alte mentalitati ale tinerilor, alt context in care cresc) ca sa fie cool la randul lor si in Romania asa ceva ar fi mutant, macabru si total nelalocul sau. Si nu, nu e clima de vina.  Plus ca trei sferturi din hainele de care m-am indragostit de-a dreptul nu exista in magazinele din Romania. Sau daca exista, sunt ascunse al naibii de bine si acolo unde sunt sunt al naibii de scumpe. La fel si cu papucii. Pantofii de banchet i-am gasit in patru variante pe tumblr, dar ai gasit in Alba Iulia/Cluj/Sebes asa ceva? Vezi sa nu. Am o problema si sa gasesc peep-shoes crem nud. Toata lumea ii are, numai eu nu stiu unde se gasesc. Pentru moda un blog care-mi place este al lui Hawtvintage si mai era unul pe care l-am gasit de curand, asta . Nu imi plac toate chestiile, de fapt destest nadragii de genul si urasc si rochiile de genul si genul asta de pantofi .Si credeam ca rochiile de genul n-au aparut in Romania, dar au aparut. Am vazut azi la trecerea de pietoni pe una care era prea mica de statura si prea lata in solduri pentru asa ceva, dar care-si falfaia voalul catre BAC . Confirma indubitabil teoria formelor fara fond in cazul adoptarii tendintelor de moda din State. Redefineste conceptul de vestimentatie decenta la examen, il strange de gat !

Si ca sa adaug ce nu-mi place, sunt si micii obsedati. Daca vrei sa fii obsedat de ceva sau cineva, tumblr este locul perfect sa intalnesti oameni care sa aiba aceleasi activitati ca tine. Si n-am nimic cu ei, doar sunt unii oameni care pur si simplu redefinesc conceptul de obsesie si mi-l toarna si mie pe dashboard. Gen o tipa incepe cu ceva si apoi o ia cu Lady Gaga. Si e tot cu Lady Gaga de vara trecuta. Absolut tot ce prinde da reblog, de la Lady Gaga in fasa (n-a gasit poza inca,ca ar pune-o) la Lady Gaga in toate activitatile ei de zi cu zi. Si chestia aia cu monsters. Cine isi numeste fanii monsters? E cute si scary in aceeiasi propozitie. Daca Gaga face poza cu un dansator, fatuca asta il urmareste pe Instagram. Dar intr-un fel e admirabila, pentru ca adunat o mare parte din fani la ea acolo si a intalnit-o in persoana pe Gaga ,gen Gaga stie ca exista si o stalkuieste. Cred ca e magulitor sa stii ca ai un loc in care esti tu in toate pozele…sau nu, cute and scary again. Apoi a fost furtuna Hunger Games, apoi furtuna One Direction. Nu inteleg ce-i asa oau la aia. Da, sunt draguti, da, canta melodii care daca as fi hormonal instabila m-ar face sa plang la ce dulci sunt. Aia cu You make me beautiful imi face orgoliul sa explodeze ♥. Si mai era o tipa obsedata de-un actor. Reblog de cel putin 35 de ori la un GIF cu fundul lui. Alatura-te amatoarelor, dar mai ho ca bate la ochi. 

Nu stiu, poate am eu o problema cu ei, pentru ca n-am obsesii lasate libere sa zburde pana innebunesc pe toata lumea si eu raman forever alone. Gen lumea era innebunita dupa Harry Potter, s-a calmat, am pus mana pe Harry Potter, le-am citit toate volumele, mi-au placut, n-am facut tam tam. Apoi Twilight, am evitat sa pun mana  pe oricare volum al respectivei colectii , toata lumea a fost innebunite dupa el, ca ce creatie minunata a literaturii moderne, am inchis ochii. Cu Hunger Games, cica-i fain filmul, nu l-am vazut.Si cartea, daca o gasesc PDF pe undeva probabil o sa o citesc. Daca imi place o trupa o ascult pentru ca-mi place, nu ma apuc sa zic ce minunata e x 100 pentru ca oricat as repeta-o , trupa aia tot atat de minunata ar fi pentru mine. The Avengers…iar…peste toot. Dar sa va spun un secret? Pe asta vreau sa-l vad. Pentru umorul lui Robert Downey Jr. si evident, pentru Thor a.k.a Chris Hemsworth, prea criminal de bunoc sa fie viu. Si el si fratele lui . In cazul lor, genetics, you’re doing things right.Si nici macar nu sunt amatoare de comics.

Nu inseamna ca astea-s singurele mele obsesii, dar, dupa cum ziceam, sunt destul de tacuta apropo de ele. Uneori sunt mai bune unele pasiuni pe care le facem pentru lucruri lasate in anonimat, unde le putem diseca in liniste, ca un fel de pasiune vinovata.

Voi pentru cine optati, pentru cei care urla-n gura mare pana la innebunire cat de mult le place un lucru , isi tapeteaza peretii cu lucrul ala, l-ar manca daca s-ar putea si s-ar omori daca nu l-ar avea sau pentru o manifestare discreta a hobby-urilor/ pasiunilor/ obsesiilor de genul asta (obsesiile sanatoase, nu cele maladive) si sa le ilustrezi doar cand ti se cere acest lucru sau esti intr-un colectiv cu aceleasi pasiuni (gen la un concert, festival, chestii de genul asta) ?

P.S : tumblr a avut doar caracter ilustrativ. Nu e o obsesie si singura legatura cu blogul asta sunt imaginile care apar aici, in articole.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s