Cand scriu, lumea devine un loc mai bun ♥

Eu si scrisul avem o legatura veche. De fapt totul a inceput in momentul in care pe clasa a treia, cred, doamna invatatoare ne-a pus sa scriem o compunere despre…toamna, cred. Inca de pe atunci dadeam semne de originalitate, caci la mine pe vremea aia salciile cresteau peste tot in padure . Din fericire mama m-a temperat la timp . Nu ca n-am mai scris perle, dar nah, asa-s copii mici.

Nu-mi amintesc exact cand am inceput sa scriu, stiu doar ca placerea de-a scrie a inceput sa fie cultivata intens dupa ce-am intrat la liceu. In generala, profa de romana avea favoriti si eu n-aveam chef sa concurez pentru ca era inutil. In arta fiecare om aduce un aport al sau, chiar daca se ia poate dupa ideea altcuiva. Poate nu e ideea ta, dar ce-ti iese in mod cert nu este la fel cu locul de unde ai luat-o decat daca scrii ceva copiind fragmente de prin alte carti. Dar hei, aia e plagiat!

In liceu am pasit intr-o noua etapa a vietii mele, oameni noi, asteptari noi, cladirea noua mult visata. Pe de-o parte, odata cu pubertatea, la fel cum la marea majoritate a oamenilor li se intampla, am inceput sa fiu complexata, in special de modul in care aratam. Am fost grasa, am purtat aparat timp de cinci ani si in esenta scopul meu era de la o zi la alta sa nu cad prada nici unei glume crude. Asta pana am cazut prada unor glume crude. De fapt…am cazut prada aproape unui an intreg de glume crude. Si m-am trezit la viata. Dar asta-i subiect de alt articol. 

Primii doi ani de liceu au corespuns nasterii acestui blog, sau ma rog, a primului blog in care-am activat (unul pe blogspot) si a primelor lucruri pe care le-am scris , care erau in esenta o incercare de-a evada, de-a crea prin personaje ceea ce-mi doream eu de la viata, un fel de preview a ceea ce puteam obtine bine mersi de una singura, doar ca eram prea lenesa (pentru asta a trebuit sa cresc sa-mi dau seama). Tin minte ca prima data si prima data am scris un „roman” avand ca protagonista pe o oarecare Alice care era indragostita de unul Kevin care o iubea de vai Doamne vai Doamne si ea era frumoasa, desteapta, perfecta, fotomodel, ajunge si bogata. Copilarii romanticoase. Cred ca as rade copios daca le-as citi din nou. Apoi am scris chestii cu spioane, si alea super smechere, neinfricate, cu centuri negre alea alea. Apoi am scris de un paparazzi , apoi am scris despre niste triplete.  Am scris sute de pagini, literalmente, pe calculator. Caiete intregi de mana. Faceam coperte in Paint la cartile mele. Am dat azi peste o scrisoare pentru editura care m-a amuzat copios. Visam mare, cum visez intotdeauna. Cand scriam la paparazzi, scriam in pivnita pe un container de cartofi ore intregi, casa mea nu avea tavane, eram in santier, dar nu conta. Ore intregi de scris, timp in care sa ma deconectez de la o realitate si sa pasesc in alta. Apoi dintr-o data s-a oprit si s-a rezumat doar la eseuri sau articole in revista scolii.

Intotdeauna m-am inteles mai bine cu artele. Desenez, cant, scriu, citesc. Fiecare la momentul lor si in functie de ce chef am de ele. Cand imi vine pofta de scris, gen cand ma apuca tare , am nevoie urgenta de un pix si o bucata de hartie, in momentul ala. Imi tremura mainile, gandurile merg nino nino nino prin toate intersectiile din capul meu, cuvinte se combina, dau nastere la idei, la alineate, transmit un mesaj. Cand scriu ceva, gen o poveste, sunt in mijlocul actiunii si toate se petrec in jurul meu, iar eu vad totul foarte foarte clar, aud totul foarte foarte clar.  Personajele imi vorbesc mie, mie imi spun drama lor si mi se arata, ca si cum stau cu prietenele mele la povesti la cafea si ele imi spun ce-au mai facut si eu le spun ce-au mai facut. Pot sta pe pat si sa ma uit in tavan si sa-mi vina in minte o imagine, o idee, o voce, ceva, intr-o fractiune de secunda. Un brainstorming neanuntat, cred.

Foarte putini oameni inteleg asta si se mai si uita urat, dar asta e adevarul. Cand vreau cu fiecare celula din corpul meu sa fac ceva, de exemplu sa scriu, sunt ca un om posedat : ma exorcizez doar  facand ceea ce mintea mea tipa sa fac. De-aia ii spuneam la mama ca degeaba ma faceam doctor. Ce naiba, nu puteam deschide un om si dupa aia sa fug la ATI sa-i fur la o  asistenta o bucata de hartie si sa scriu o idee pentru blog, nu? Ar fi fost chiar prea de tot. Cel mai tare ar fi sa-i dictez la o asistenta ce-mi trece prin cap in timp ce tai un om in doua. Mnoh asta chiar e multitasking.

Am scris randurile astea dupa ce am citit pe facebook o poveste care circula si mi-am dat seama ca scrisul nu mai e cum era si generatiile nu mai sunt cum erau. Ce sa ne mire ca se pica pe capete bacul la romana daca atunci cand scriu, copii nostri nu stiu sa faca diferenta intre „sau” si „s-au” sau sa cunoasca ca nu exista cuvinte care sa inceapa cu â si ca „mi-am” e „mi-am” nu „miam” si ca este o diferenta intre limbajul literar si limbajul de strada, gen nu poti scrie „Taci drequ, curva proasta, du-te-n pizda matii de trompeta ce esti tu” si sa ai pretentii de scriitoare. Nu, aia vorbesti pe Messenger cu pitzipoancele tale si atat. Pe de-o parte  inteleg ca sunt scriitori care o iau de la zero, dar sa fim seriosi , nu vreau sa citesc carti criptate in mesageriana 10 ani de-acum incolo. Se invarte Tolstoi si granzii literaturii universale in mormant.

N-ar fi o idee rea ca cei care scriu sa si citeasca, nu pentru ca sa copieze ceea ce citesc, ci ca sa vada modele. Cand m-am oprit din scris, un citat mi-a ramas intiparit in minte care spune ca nu poti fi un scriitor remarcabil pana nu citesti operele mari care au supravietuit pana la tine. Da, are dreptate, dar cine sa puna elevilor creativi romani cartile in brate si cat timp va trece pana asta o sa se intample ? Din pacate in Romania e cul sa fii prost si prea putini recunosc ca se culturalizeaza acasa, ca sa nu ramana forever alone.

Sursa imaginii 

Anunțuri

Un gând despre “Cand scriu, lumea devine un loc mai bun ♥

  1. Ai talent in a-ti destainui trairile intr-un mod frumos, hazliu uneori si , mai ales, citibil.
    Indiferent de profesia pe care o vei imbratisa, ar fi minunat pentru tine sa aloci scrisului literar macar cate 15 minute pe zi.
    Mi-ar place sa citesc o carte scrisa de tine ( poate ceva de genul „Jurnalul lui B.Jones” ).
    Nu exagerez daca spun ca in tine se ascunde o scriitoare. E pe undeva , pe acolo.
    🙂
    Nu-ti mai irosi aurul aruncand cate o firimitura pe ici, pe colo, pe internet. Aduna-l tot intr-un lingou si pune-i doua coperti.

    Iti doresc succes in tot ceea ce vei face !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s