Scrisoare către sufletul meu pereche [1]

line drawingDragă,

Nu e momentul încă să te cunosc pentru că habar n-am ce-mi doresc, habar n-am cum ar trebui să arăţi, cum mi-ar place să te comporţi, ce mi-ar place să-ţi fac şi ce mi-ar place să-mi faci. Sunt o persoană a surprizelor. Nu ştiu dacă m-ai placea aşa cum sunt eu, un fel de eternă beginner level într-ale dragostei. Să ştii că n-am ales cântecul întâmplător, are el ceva al lui, care mă defineşte pe mine. E ceea ce sunt eu de fapt. Sunt schimbătoare, capricioasă. Acum te vreau, cinci minute mai târziu mă întreb ce caut cu tine. Îmi doresc ca la un moment dat să-l cunosc pe cel ce îmi va fura inima definitiv şi irevocabil, dar mi-e teama că n-o să pot duce responsabilitatea şi o să o rup la fugă pe prima poartă deschisă, că n-o să mă placi până în pânzele albe şi inapoi, cum văd că se întâmplă cu ai mei, că o să-ţi scap inima pe jos şi o să zic oops, şi ţie o să ţi se pară o remarcă cinică. Poate sunt un pic cinică când vine vorba de iubirile mele, şi asta se naşte din…scepticism, din „Nu mi se poate mie întâmpla asta. Mie niciodată nu mi se întâmplă asta”. Scrisorica asta este despre teama de…nu ştiu…responsabilitate, de adrenalină, de inimă frântă? Să fie generată de radarul meu defect? Dacă aleg greşit din nou? Dacă dau iar peste un Făt Frumos semi-ignorant şi sfârşesc dintr-o persoană cu un poţential imens în Tiţa de la cratiţă, perioada dinainte ca Tiţa să ajungă propriu zis în posesia cratiţei? Nu c-aş vrea să-ţi jignesc capacităţile intelectuale, chiar îmi doresc să fii mai deştept de atât, mai deştept decât cei din trecut şi totuşi nu atât de prost, sau deştept, în functie de perspective, încât să îţi foloseşti intelectul împotriva mea, să te joci cu inima mea, să îţi baţi joc. Eu am o personalitate care încă înfloreşte, nu vreau să mă tranform într-o persoană care n-are opinii şi ajunge la rândul ei o semi-ignorantă, ca şi cel cu care împarte patul în fiecare seară. Daca….? Dacă se poate, nu fi aşa. 

Mi-e teamă, mi-e teamă că în doi n-o să mai pot fi eu, mi-e teamă de mor de „Acuma dacă numai ăsta mi-a tras clopotele, ce să fac?! Nu toate au noroc. ” şi îmi vine să le strâng de gât pe cele care rostesc asta în jurul lor, într-o încercare disperată de-a le aminti că nu e aşa, că sunt oameni norocoşi, că sunt lucruri bune care vin la cei care aşteaptă şi acţionează când prind prilejul, atâta doar că trebuie să aştepte, şi să se chinuie, şi să se dea peste cap şi să sufere, să agonizeze pentru ca mai apoi să o ia iar şi iar de la zero în speranţa că data viitoare o să fie mai bine. Nu vreau asta, nu vreau să stau ‘nşpe mii de luni cu o persoană care la un moment dat să ajung să o dispreţuiesc, după nici două – trei luni datorită faptului că nu mă lasă să fiu liberă şi devine toate lucrurile în care nu-mi doream să se transforme. Nu am nevoie de un om căruia să-i spun planurile şi visurile mele, lucrurile care-mi fac inima să bată mai tare, şi să mă lovesc de-un „Bine” cu jumătate de gură, ca şi cum ar fi o crimă să visezi sau să faci planuri de viitor. Vreau să îmi sorbi vorbele de pe buze, fiecare vorbuliţă şi să le vorbim toate, fără teama că asta înseamnă un angajament serios, ci doar un fel de fantezie, care se schimbă cu timpul. Mi-ar place cândva să pot să-ţi spun toate astea şi tu să mă priveşti şi să mă iei în braţe. Pur şi simplu să îmi cufund capul la pieptul tău şi să simt prin tine că înţelegi, fără nici un cuvânt, că eşti acolo ca să mă protejezi şi ca să îmi fii partener, nu doar un du-te vino. Nu doar o persoană căreia îi ascund chestii, pe care o mint cu zâmbetul pe buze, pe care o fac să creadă că sunt fericită, când mie îmi vine să mă urc pe pereţi. 

I overthink şi iau în serios cuvintele ” iubire”, „relaţie”, „sărut”, „minciună”, „trădare”, „supărare”, „dezamăgire”. Mai sunt câteva, dar mai e timp să te familiarizez cu ele. Iar dacă, ei bine, vrei să mi-l serveşti pe primul sau pe al doilea, sau pe amândouă combinate, mă aştept ca dacă eu îmi pun inima pe tavă şi dau tot, inima mea să stea lângă a ta şi să dai la rândul tău tot, oricât de infricoşător e. 

Ăsta e primul lucru pe care ştiu că mi-l doresc de la tine, oricare ai fi tu. Jocurile de culise lasă-le la teatru. Sunt destui care fac jocuri de culise in viata mea.  Dacă vrei să fie o joacă, spune-mi, nu mi-o vinde pe aia cu „relaţie serioasă”. Mai bine aruncă-ţi nisip în ochi.  Poartă-te înţelept cu mine dacă tot ţii la mine şi atâta timp cât citeşti în ochii mei că ţin la tine, oricât aş încerca eu poate, să o maschez. Nu mă face să descresc, ajută-mă să cresc, ţine-mă de mână, ajută-mă să mă maturizez, să te iubesc în fiecare zi şi mai mult şi mai mult. Apreciază-mă pentru ceea ce sunt, că numai una ca mine găseşti pe lume şi fii fidel ei, nu mă minţi. Spune-mi adevărul, deşi ştii că o să mă doară. Minciuna doare mai tare, ştii? Deci nu mă minţi, te rog.

Pentru că dacă o să rămân the apple of your eye,  o să fiu lângă tine pentru totdeauna, sau atât cât o să ţină, eu,

M, a ta jumătate (aspirantă)

Notă : „scrisorile” astea sunt ceva nou pe care vreau sa îl instaurez. Nu are legătură cu o anumită persoană din viaţa mea nici nu este adresată cuiva în mod deosebit. Este un fel de dialog dintre mine şi viitorul meu sentimental, pe care vi-l las să-l citiţi. Poate şi un fel de traiectorie, un fel de drum printre chestiile pe care nu ştiu dacă le vreau sau nu, ca să ştiu când le văd să le recunosc sau să le resping. 

Anunțuri

36 de gânduri despre “Scrisoare către sufletul meu pereche [1]

  1. Tu vrei sufletul ideal, cel care de fapt nu exista… Toate l-am cautat candva… Unele sunt mai norocoase si gasesc un surogat, apropiat de ideal. 😉
    Scuze ca nu am mai ajuns la tine, dar te pierdusem.

    • Sunt franturi de adevar foarte subtil impletite cu franturi de suflet ideal. Asta a fost ceva ce-a iesit din creionul meu in…vreo 10-15 minute. Spontan. Pana la urma tot omul aspira la ideal si eu aspir la un surogat :)) Eh, bine ca m-ai gasit 😀

  2. N-ai experimentat mângâierea?
    Aşteapt-o nu te grăbi….
    Şi atunci pune pe hârtie…şi vezi ce iese…
    🙂
    Mai întâi trebuie să vezi ce-ţi spun ochii..
    🙂

  3. da mă…
    sunt în burice acolo nişte senzori…care sunt foarte eficienţi.
    în sensul ăsta….
    :)))
    adică trec dincolo de cocktailul raţiune-simţire. şi alte impurităţi, importante de altfel.
    🙂

    • Tu m-ai bagat la brutarie… now that’s perfection!
      Cat despre idealism, nu-i vorba de manipulare, e vorba de o schimbare pe care nici n-o percepi. Ca cresterea in adolescenta. Tu credeai ca ma refer la a-mi manipula viitorul partener! Gotcha! :))

      • Asa o fi. . Ce-am scris aici a fost un sir de cuvinte ce m-or luat cu asalt la mare in timp ce citeam intr-un hamac.Poate fi la fel de bine totul adevarat sau nimic adevarat,nu stiu…doar m-a lovit. Si desi esti mai mare ca mine, asta nu te face buricul pamantului sa zici ce va fi si cum va fi. Ma enerveaza. Cum ziceam, nu suntem la fel. Lasa-ma sa fiu cum sunt. Daca tot ti se pare o prostie naiva, zi ca nu-ti place si get over it.

      • Nu semăn cu buricul şi nici cu ăla metaforic al Lumii. 😉
        Eu nu vorbeam de „lovirea” minunată ci de consistenţă.
        De unde ai dedus „prostie naivă”?
        De ce… nu te-ai gândit la impact minunat?

        Am înţepat fenomenul, De fapt pe tine ca să te focusezi pe el.
        Dar ţie nu-ţi plac înţepăturile constructive ci mângâierile celor la maare distanţă.
        De buricul pământului.

        :))))

      • Ce ii constructiv in ” ai vrea tu”…ma intreb?
        Asa, deci textul meu e consistent sau inconsistent? Sunt confuza. Ti-am zis cum s-a nascut pentru ca sa-ti dai seama ca nu-i in totalitate realitate cum nu-i in totalitate fictiune. Pur si simplu, asa imi suna ce-mi zici. Nu stiu, poate ar trebui sa zici ce gandesti din cand in cand, nu sa te tot invartesti in jurul subiectului. Nu ca nu-i amuzant cateodata, dar cateodata ma scoate din minti. Impact minunat? Cine cu cine? :))
        Te rog spune-mi. De unde sa percep drept ceva constructiv ceva ce nu inteleg?

      • „Dar ţie nu-ţi plac înţepăturile constructive ci mângâierile celor la maare distanţă.” -> iar daca crezi ca apreciez numai laudatorii, te inseli amarnic in legatura cu mine. Chiar daca acum nu suntem de acord, nu inseamna ca nu iti raspund la fel cum as raspunde unui laudator sau cum i-ai spune. Deci care-i diferenta si de ce ai impresia ca apreciez doar pupincuristii? (no offence nimanui) ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s