E doişpe noaptea…and I’m painfully sober

Cred că  la un moment dat am început să trăiesc cu impresia că dacă încep un lucru şi nu-l mai vreau, am datoria să îl închei, aşa cum am avut dorinţa la un moment dat să încep acel lucru. De aceea pe mine rareori mă vezi fugind mâncând pământul fără să las un cuvânt în urmă. Am trăit o mică aventură la mare şi cred că a fost condimentul necesar ca să-mi amintească că sunt vie, că am puls şi sange care clocoteşte în mine. Nu a fost mare lucru, cred că a fost un fel de test-drive, să văd dacă pot să simt pasiunea aia care te mistuie până în măduva oaselor. De obicei simt dragostea şi durerea la aceeiaşi intensitate. La mine nu există jumătăţi de măsură; dacă mă cufund în ceva, mă cufund cu totul, cu riscul să mă pierd, cu riscul să ies faultată, cu riscul să mă doară tare. De vreun an de zile am ajuns la concluzia că dacă nu risc, nu câştig şi asta vine cu riscuri de multe ori prea mari pentru persoana care le aduce în discuţie în capul meu. De-aia de obicei îmi place de cineva, mă ataşez de acea persoană, vreau ceva, încep să fac planuri, planurile se duc de gârlă sau sunt unilaterale (se îmtâmplă şi invers, atunci de obicei fug)  şi dupa aia rămân cu o inimă de peticit. De obicei a mea. Şi uneori mi-aş dori să nu fie aşa, dar nu pot, nu pot să mă stăpânesc. Şi de multe ori îmi vine să mă urc pe pereţi de draci, dar degeaba. Următoarea dată e întotdeauna la fel.

La mine acum, după test-drive, înclinam spre negativ.  Nu datorită persoanei, ci datorită capacităţii mele de moment. Nu pot simţi pasiunea aia mistuitoare. Inima îmi cerea milă, mintea îmi zicea să nu calc unde nu trebuie pentru că  nu-i vorba doar de mine, mai e vorba de cineva. Dar mi-am dat seama ce-mi trebuia. Îmi era foame de atenţie. Eram hămesită. Şi nu atenţie în sensul de divă, atenţie în sensul că îmi doresc din când în când ca la fel cum sunt eu acolo , pregătită să-mi ajut oamenii la care ţin, vreau să primesc asta în schimb. Dacă eu te ţin în braţe când plângi şi te frec pe spate, şi eu poate o să vreau la un moment dat să fiu ţinută în braţe şi frecată de spate când plâng, am nevoie de căldura unui corp şi de o vorbă lină, o vorbă bună, nu numai de lipitori. M-am săturat, m-am scârbit. Nu am prieteni care să mă ţină în braţe, poate pentru că trei sferturi din oamenii care mă cunosc cred că sunt prea rece pentru aşa ceva.I’m that good. Iar când am primit un om cu braţe puternice care să mă ţina în braţe, am acţionat ca o ventuză. Mi-o plăcut. Îmi era atât de dor de asta, atât de dor. În consecinţă, am profitat. Evident, m-am ataşat de om instantaneu, nu pentru c-aş fi fost sexual atrasă de persoana respectivă, ci doar pentru că mi-a oferit ceea ce-mi doream de mult şi am râs într-un concediu cum n-am mai râs de mult. Nu pot zice că corpul meu nu cerea ceva mai mult, ceea ce-a şi primit, dar pur şi simplu, dacă te cunoşti suficient de bine îţi dai seama că nu eşti pregătită pentru aşa ceva. Că şi un sărut te stoarce mai ceva ca o zi de sapă de energie.

Începusem gândul cu începuturi şi sfârşituri. Întotdeauna am apreciat oamenii care când se întâmpla ceva, semnalau instantaneu, apoi ne certam, apoi dacă nu mai era cale de împăcare, ne luam la revedere. Urăsc să mi se spună o să dureze, o să facem aia, o să facem aialaltă împreună şi a doua zi persoana să fie de-a dreptul de negăsit. Pentru mine vorbele alea sunt drog. Urăsc oamenii care pleacă fără nici un cuvânt. Sunt laşi si inima mea nu-i un hotel. Te lasă întrebându-te, făcând scenarii. Aşa,  mai bine să repeţi în minte  scena finală, decât să faci cinci-saşe scene cu şanse minime de transpunere în viaţa reală. Şi o aventura de-o vara, poate avea un inceput şi un sfârşit, previzibil. Că până la urmă te întorci acasă şi ştii că oricât ai vrea să se continue, nu se mai continuă. Se sfârşeşte. Dar vreau si eu sa fiu avertizată. Când întreb, să mi se spună adevărul. Când e gata, să mi se spună…s-a terminat. Dar am senzaţia că oamenii nu mai fac asta, ei doar pleacă. Şi e posibil să o fac şi eu. Cândva. Acum încă mi-e încă teamă de conceput de karmic payback.

This was a wake up call! Da, a fost, pentru că după cum ziceam, a fost momentul în care m-am deşteptat la viaţă. Da, a fost momentul în care mi-am dat seama cât de dor îmi e de oamenii cu adevărat cumsecade. Oamenii cu adevarat calzi, oamenii cu adevărat buni. Care sunt acum atât de rari. După câteva porţii de jigodii parcă mai sete ţi se face de cei buni.

Da, probabil s-a terminat. Deşi nu vreau şi nu ştiu să se fi întâmplat. Big deal, uneori am senzaţia că sunt singura persoană căreia nimeni nu poate să-i spuna adevărul în faţă. Lucrul ăsta doare mai tare decât orice pierdere.

E cea mai prostească chestie să te ataşezi de o persoană care ştii că o să fugă de responsabilitate. Guess my heart didn’t get the memo… She never does… Si n-o să se înveţe niciodata minte. Încă speră. Păcat de ea.

Anunțuri

6 gânduri despre “E doişpe noaptea…and I’m painfully sober

    • Nu e in sensul deplin al cuvantului aventura, dar n-am stiut cum altfel sa-i spun. Si stii cum e? Uneori, oricat zici ca n-o sa o fac, esti pus fata in fata cu o situatie si iti dai seama ca daca n-o faci, o sa fii curios cum ar fi si ar fi pacat, ar fi o greseala catastrofala sa nu o faci.E ca si cum vezi undeva pe cea mai frumoasa fata pe care ai vazut-o vreodata sau simti ca-i ceva special legat de o persoana, si ai o singura sansa. Atata doar ca aici n-a fost asa. Nu e ca si cum acuma o sa am o relatie foarte serioasa cu acea persoana si omg, mi-am gasit jumatatea. Nu e ca si cum am mers pana la capat. A fost un flirt, si-atat.

    • Si inca cum :)) Oricum, a facut concediul frumos, si-a facut treaba si a iesit din joc. Acuma ca n-a iesit finut, e alta poveste…Daca o sa dau peste o persoana care sa faca asta, cred ca o sa raman perplexa, nu ca vrea out ci pentru ca si-a facut iesirea finut :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s