Telefoane ridicol de scumpe

De când m-am întors la mare mi-e dor de vechiul meu telefon, da un dor nebun, nu aşa! De ce e la trecut povestea? Pentru că m-a lăsat în gară în Eforie Sud în timp ce fundul meu şedea pe valiză şi vroiam neapărat să-i trimit un mesaj la un prieten. Jumătate de touchscreen a încetat să mai răspundă la comenzi, lucru care pe lângă că nu puteam tasta, că partea bulită era fix partea unde era toată tastatura mea pe orizontală, îmi făcea şi imposibilă intrarea în meniu. Sau  încercarea de a-mi salva agenda, respectiv toate numerele de telefon care nu-mi erau pe cartelă. Lucru care l-am făcut manual, pe tren, cu o foaie şi un creion.

Am avut un LG GT505 şi eram probabil printre puţinii posesori de LG care chiar n-a avut ce să-i bage de vină, pentru că l-am iubit şi am avut grijă de el. Singura problemă pe care am avut-o a fost o dată când aproape a făcut baie în chiuvetă, pentru că mă spăl pe dinţi pe muzică şi nu aveam căşti, alunecând catastrofal de aproape de jetul de apă. Nu i-a mai făcut contact touch-ul cu bateria. Nu vreau să săriţi că telefoanele cu touchscreen sunt proaste sau că evident, dacă aproape a căzut în chiuvetă telefonul, o data,  sunt o utilizatoare incompetentă . Mi-a plăcut la nebunie telefonul ăsta încă de când am pus mâna pe el, acum doi ani, dar oricât ţi-ar place de un telefon (şi să nu fim ipocriţi) tot îl scapi pe jos în casă, în bucătărie, în baie, în staţia de autobuz, pe o gamă largă de suprafeţe, chiar dacă fără intenţie, pentru că se întâmplă. Cade din buzunar, sau îl scapi din mână. E imposibil să ţii telefonul ca pe scumpul mamii, dragul mamii, ca-n palmă. Aia înseamnă să nu-ţi foloseşti telefonul, să-l ţii într-o vitrină şi să te uiţi la el, ceea ce-i păcat de potenţialul telefonului şi bani aruncaţi pe fereastră. Bun, a stat în service o săptămână, a mers ca uns opt luni , apoi a cedat touch-ul  aproape de tot. Previzibil după doi ani şi după ce-a ieşit din garanţie.

Mă enervează că oricât ai grijă de un telefon, după doi ani telefonul  moare şi mi-e dor de vremurile în care să ţi se strice un telefon în primii doi ani ar fi fost văzut drept o insultă la adresa producătorului. Acum e ca şi cum garanţia e un termen de valabilitate de fapt , nu ceea ce e de fapt, garanţia că ţi-l repară în ăia doi ani în cazul în care ţi se strică telefonul . Pur şi simplu, ori e bateria, ori e ceva la tastatură, ori există o mică chichiţă acolo care cedeaza, făcând funcţionarea gadgetului imposibilă, dar după doi ani ceva tot se întâmplă.

Acum să ai touchscreen  scump e fitză. Când mi l-am luat eu pe-al meu, era fitză să ai orice fel de touchscreen, nu conta preţul. Eu nu mi l-am luat de fitză, l-am luat pentru că sunt foarte practice. Îmi plăcea touchscreen-ul, manevrai telefonul mai uşor, tastai mesaje în mers, repede, tastatura aia orizontală era o binecuvantare. Plus că suna tare şi vibra ca lumea dimineaţa de mă băga şi-n sperieţi câteodată când suna alarma şi aveam camera de 5 megapixeli cu care mai făceam poze pe unde mergeam, deşi trebuia să le schimb contrastul apoi, computerizat. ca să arate frumos. Aveam ditamai imaginea ca imagine de fundal şi adoram, tot timpul îmi puneam un quote sau ceva fotografie artistică. Îmi colora dimineaţa şi dispoziţia.

Dar acum e mort. L-am îngropat pe dulap. N-are rost să-i schimb touch-ul pentru că două trei luni mai târziu o să moară altceva în el şi să tot bagi bani în el, am alte priorităţi acuma. Şi de-aia am zis lasă că poate prind o ofertă făina şi-mi iau altul. Şi mă duc la orange cu tata, cu gândul la Samsung. Nu S3, deşi m-aş juca cu el o oră două, doar să nu fie al meu, să plătească altul pentru el şi să şi-l ia după aceea înapoi. Vroiam un Samsung Galaxy Ace negru, după ce l-am admirat expus printre modele de Nokia ca din topor si  o gârlă de telefoane cu tastatura Querty. Şi mă uit pe ofertă: 49 de euro. Mhm, nu-i rău, mă gândeam.

Mă duc la operatoare şi îi spun că vreau să îmi prelungesc contractul pe numărul meu, contract ce expiră în ianuarie şi să-mi iau telefonul ăla. Se uită ea printre hârtoagele ei şi îmi spune:

Ea: Samsung Galaxy Ace, ziceai?

Eu: Da, aş dori sa stiu cât m-ar costa.

Ea: A, păi nu ştiu cât o să coste în ianuarie, dar acum e 600 de lei.

Eu: La abonament?!

Ea, cu o privire gen  ” da ce-i aşa remarcabil?” : Da, cu abonament.

Eu: Dar era 49 de euro expus.

Ea: Cu abonamentul nostru Pinguin nu ştiu de care , de 13 EURO.

Am evitat să-mi fac abonament de 13 euro de vreo…trei ori până acum? Da, cred că sunt trei şi cam tot de-atâtea ori au sugerat şi s-au fofilat în aşa fel încât să-mi fac abonament de 13 euro.  Încercarile lor mi se par enervante şi amuzant de privit în acelaşi timp. Am tot succit la beneficii, bagă mesajele alea, scoate minutele alea, bagă-mi mai multe minute naţionale astfel încât am creat abonamentul perfect pentru mine. De-aia nici n-am de gând să renunţ prea curând la el şi consider că  dacă eu vreau abonament de opt euro, trebuie să-mi faci o ofertă pentru cei opt euro, fără sa încerci să mă corupi înspre treişpe over and over again, că te anunţ eu dacă vreau,deşi mă îndoiesc că o să vreau acum.  Un motiv este că un sfert din chestiile pe care mi le oferi tu contra cost, nici macar nu o să le folosesc, deci de ce aş plăti în plus pentru ceva ce nu folosesc?!  Cand am auzit 600 de lei mi-o picat faţa. Când mi-am luat LG-ul, tot la o ofertă, am plătit puţin peste 100 de lei pentru el, ceea ce fusese rezonabil, în contextul în care erau foarte hip atunci şi de obicei chestiile nou apărute sunt piperate ca preţ . Căci deh, era abonament.

Serios acuma… au devenit oamenii şi odată cu ei firmele de telefoane, care-şi stabilesc preţurile, căzuti în cap de dintr-o dată un telefon deşstept a devenit un vis frumos ? Nu îmi doresc decât un telefon cu touch, inteligent, nu foarte mic, pentru că nu-mi plac telefoanele mici(dar nici cât tableta), să sune tare (că poate suna telefonul în geantă cât vrea, că nu-l aud), cu cameră de 5 megapixeli (sau 8, nu zic nu la un upgrade) şi să facă poze frumoase , rezistent (că nu am de gând să-mi iau telefon de vitrină ), iar pentru asta să nu trebuiască să îmi vând un rinichi, ci să pun la bătaie maxim 250 de lei, hai 300. Cer prea multe?

Acum butonez la un Nokia, n-are nici bluetooth Dar cel puţin merge! Totuşi, încă mă mai găsesc cautănd după telefonul meu de dinainte şi conştientizarea faptului că e mort rămâne cruntă, însă mai devastator e gândul că cel mai probabil nu o să mai pun gheara pe un telefon inteligent vreodată, deşi e plină piaţa de ele, ceea ce e ironic. Şi nici nu sunt vreau Iphone 4 sau Samsung S3 altfel plâng o săptămână şi mă sinucid. Nu, conştientizez că specificaţiile tehnice alte acelor telefoane îmi depăşesc nevoile mele , gen un Iphone ar fi o risipă de tehnologie să pice în mâinele mele, nu pentru că i-aş face baie, ci pentru că nu l-aş folosi la potenţial maxim şi mi-ar fi milă. Iubesc gadgeturile, dar mai bine le las la cei care au ce face cu ele.

Ideea e că am nevoie de un telefon care să aibă chestiile de mai sus, dar nu vreau să fiu genul ăla de om care n-are ce pune pe masă dar are Iphone 4 ca să şi-l ce…bage în fund? Am alte priorităţi. V-aş ruga însă să îmi daţi sugestii de modele,  dacă ştiţi şi vă pricepeţi. De-o vreme mă apucă dracii de fiecare dată când caut pe cont propriu. Simţeam nevoia să ilustrez câtiva şi aici.

 

Anunțuri

8 gânduri despre “Telefoane ridicol de scumpe

  1. Și eu, și eu!!! Dar am mai zis de multe ori că „și eu vreau un smartphone”. Dar de ceva vreme am abordat o nouă strategie… concursuri online.. Particip până câștig unul 😀

    Eu vreau ceva cu Android.. să fie clar! Dar dacă e gratis (adică premiu la concurs) accept și iPhone, nu zic nu 😀 .. sau poate am să zic.. nu știu încă.. De fapt… am eu ceva gânduri pentru el, de-o fi să câștig 😛 … cândva..

      • Am incercat. Prea multe emotii pentru nimic :)). Plus ca nu prea cred in „castigi un iphone daca dai like” :)) Si eu vroiam Android, dar ma usca, deci cred ca o sa fie pas.

      • Nici eu nu cred în alea cu like and share… dar nu pierd nimic dacă dau un like 😛 În schimb mai mult mă atrag alea cu juriu.. concursurile mai serioase, nu alea de pe facebook 😛

        Și vorba aia: nu câștigi dacă nu joci 😛 (momentan nu prea am mai văzut concursuri cu telefoane .. o fi din cauza disputelor apple-samsung?)

      • (sâc… eu răspund aici ca să continui șirul corect)

        Am spus că doar în ultima vreme n-am mai văzut, dar vara ce a trecut au fost destul de multe 😛 Sigur vine și „valul de toamnă” :P.

        Cât despre free advertising, eu am decis să scot link-urile din articol după finalizarea unui concurs care mi-a dat de bănuit că ar fi blat sau care pur și simplu m-a enervat 😛

  2. Eu am un Samsung GT-C3010 de aproximativ 3 ani şi funcţionează foarte bine doar că de atâta timp puterea bateriei a mai scăzut. M-am tot gândit ce telefon să-mi cumpăr după ce acesta nu va mai funcţiona. Nu ştiu ce sfat să-ţi dau deoarece eu nu sunt adeptul telefoanelor cu tocuhscreen.

    • Radu: Peste de-astea n-am mai dat de un car de ani, probabil pentru ca nu ma prea atrag blogurile pe care se desfasoara, gen nu-mi inspira incredere. Chiar n-am vazut un joc in care efortul chiar sa merite, dar probabil cand o sa-l gasesc, n-o sa zic nu. Si stiu ce vrei sa zici…uite, vezi? si tu ai zis ca cu telefoane nu prea sunt. Eu cred mai degraba ca nu oricine are bani sa ia un Iphone 4 si sa-l dea apoi ca premiu la concurs, nu sunt tocmai ieftine, plus ca iarasi, daca producatorilor nu le iese ceva, nu se arunca in concursuri de genul. Probabil nu aici. Daca o firma mare ar face un asemenea concurs cu bloguri sau mai stiu eu ce, ar fi free advertising, tu le faci mai mult bine lor decat iti fac ei tie. Si advertising-ul presupune sa si vanda ceva. Pe cati ai vazut in jurul tau cu Samsung S3? My point exactly.
      Sergiu: Mie imi place faptul ca un telefon cu touchscreen are ditamai ecranul si altfel incadrez pozele si tot, plus ca tastarea e foarte silentioasa si rapida, nu tot apesi pe un buton si nu apesi pe care trebuie si asa. Multumesc pentru comentariu. Apreciez faptul ca ai incercat.

  3. Eu nu mai vreau abonament cate zile oi trai. De-abia am scapat de el. Plateam lunar vreo 100 si ceva de lei…si nu vorbeam mai deloc. Si cum necum, tot aveam cine stie ce costuri suplimentare. Asa ca acum dau vreo 35 lei pe luna, ca sa-mi incarc cartela, cu minute, sms-uri + o gramada de net…si tot nu apuc sa le termin.
    Nu zic ca n-am fost tentata sa revin la abonament ca sa-mi cumpar mai ieftin un telefon mai fain. Dar am renuntat rapid la idee.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s