Today I ♥:Florence and the Machine-Ceremonials

Că tot a venit toamna, am pentru voi un album de toamnă. Vreau să vă arăt ceva ce ascult de vreo trei zile încoace. De vineri noaptea, ca să fiu exactă, am căzut în dragoste cu melodia Seven Devils , de pe coloana sonoră de la trailerul Beautiful Creatures, noul (sau care se vrea a fi) Twilight. În orice caz, filmul sună interesant.  Cred că am mai auzit-o şi de fiecare dată când o auzeam mi se făcea instinctiv frică mai ales dacă pornea noaptea, cu nişte imagini întunecoase, alea alea.  Acum în schimb e pe repeat şi după ce mi-am descărcat albumul, şi albumul.

Ca să nu vă ţin prea mult în suspans playlistul constă din urmatoarele melodii :
1. „Only if for a Night”
2. „Shake It Out”
3. „What the Water Gave Me”
4. „Never Let Me Go”
5. „Breaking Down”
6. „Lover to Lover”
7. „No Light, No Light”
8. „Seven devils”
9. „Heartlines”
10. „Spectrum
11. „All This and Heaven Too”
12. „Leave My Body”

Conform Wikipedia, albumul a apărut în 2011 şi se înscrie în genul indie rock (şi încă câteva hibride pe-acolo). A fost numărul 1 în topul albumelor din UK. Nu ştiu exact când am intrat în contact cu genul ăsta de muzică. Mai aud prin seriale ca The Vampire Diaries, Gossip Girl sau Pretty little liars melodii  aparţinând acestui gen şi îmi mai place câte una. E un gen pe care l-aş băga pe coloana sonoră a unui film, dacă aş face vreodată vreun film. Cred că am aflat că îmi place când am descoperit albumul El Camino al trupei The Black Keys pe care îl ador, un pic mai demult. Îl recomand  şi pe el cu caldură. Recunosc, iniţial am judecat-o pe Florence, gen Eh, încă o ciudată cu fuste lungi care vrea să cânte. Presupun că muzica a fost mai presus de ideile mele preconcepute şi de data asta norocul a făcut că  s-a nimerit cu stările mele emoţionale.

Genul ăsta muzical e pentru mine un gen de mijloc, gen nu e nici de tăiat vene, dar nici de zbuntzi zbunzi. Pentru mine muzica asta e muzica pe care aş asculta-o oricând şi ar fi placută, gen n-aş zice : „ Nu-mi place, că-i prea veselă şi eu sunt prea tristă”, ” Nu-mi place că prea se miorlăie” sau ” Nu-mi place pentru că-i prea gălăgioasă”. Genul ăsta de muzică mi-l pun în timp ce mă îmbrac, înainte să mă duc undeva, ca muzică ambientală.  Când ascult melodii  marca The Black Keys sau Florence and the Machine, am senzaţia că sunt într-un film şi aud coloana sonoră la mine în căşti. Singura diferenţă este că atunci când ascult Florence and the Machine , asociez muzica cu peisaje, pe când The Black Keys mă bagă în dispoziţia de I’m a freakin’ rockstar and I shall conquer the fuckin’ Universe. Aş conduce pe muzică de-asta, dacă aş avea carnet, pentru că sunt melodii senine şi energice şi îţi calmează mintea, nu o agită,  ca dubstep-ul. Dar să nu judec că nu-i frumos!

Cele care au link sunt cele care-mi plac cel mai mult, dar  pe de altă parte toate îmi plac în felul lor. Un album adevărat e un album care acoperă o gamă largă de sentimente. De multe ori ascult un album şi am o stare, apoi îl las  că zic că nu-i strălucit şi îl ascult apoi în altă zi, şi deşi prima dată am zis că nu-i mare brânză, la o ascultare mai atentă începe să-mi placă, deci e foarte sucită treaba.

Dacă tot  ziceam că le asociez cu imagini şi cadre, să vă dau şi nişte exemple concrete:

„Shake it out” – Mi se pare arhi-mega-promovată. La un moment dat dădeam de ea peste tot. Ca şi peste „Dog days are over”. De-aia n-o să spun prea multe de ea.

„Never let me go” – a doua melodie de pe album pe care am auzit-o, înainte de a audia albumul. Şi de ea, ca şi de Seven Devils, m-am îndrăgostit datorită unei scene, scenei ăsteia . Nu aş fi putut alege o melodie mai bună pentru a reda intensitatea emoţionala a scenei, deci bună treabă, sound directors. De asemenea o mai asociez cu un cadru de pe drumul de mare. Un cadru de munte de pe la Predeal sau altă aşezare de pe-acolo. Erau păduri cu brazi, deasupra lor era ceaţă şi de-asupra ceţii era un gol vizibil. Mirific. Era şase dimineaţa li fix piesa asta îmi cânta în căşti. De fiecare dată îmi amintesc de imaginea aia când o ascult.

„No light,no light”– Un câmp, cu verdeaţă mare şi umedă , cu sau fără copaci. În zori. O cavalcadă de cai care  să intre în cadru la 1:03 , când melodia începe intens.  În mijlocul peisajului ăsta să fiu eu, în mişcare , cu o rochie alba până în pământ, de bumbac, care să curgă vaporos în spatele meu când păşesc şi în jurul meu trec caii, la trap, dar imaginea lor să fie redată uşor în slow-motion. Aş avea părul cu 10 centrimetri mai lung decât acum şi uşor cârlionţat, ca şi cum ar sta aşa natural. Pe iarbă ar fi rouă şi în timp ce melodia ar continua, cerul să prindă nuanţe de lumină, de galben, portocaliu, roz.  Gen „no light,no light”, dar n-o poţi opri.

” Seven devils” – De obicei apare în filmele cu creaturi supranaturale care fac chestii rele. Dacă ascultaţi cu atenţie versurile, nici n-ar fi departe.  Dar pe lângă chestiile dubioase cu care aş asocia-o la rândul meu, aş asocia-o cu o scenă de dragoste. O scenă de dragoste care se desfasoară într-un dormitor mare, cu podele închise la culoare. Şi afară ar ploua. E o piesa uşor violentă, ar putea reda sentimente violente. Ce? Şi iubirea e.

„Heartlines” – Oraşul trezindu-se. Orice fel de oraş.

„All this and heaven too” – Pentru că-i pur şi simplu drăguţă.

Ce ziceţi? Un adevarat test de imaginaţie, nu? Şi e (doar) muzică. Acum vă las cu preferata mea. Nu-i greu de ghicit care-i.

Sursa imaginii 

Anunțuri

7 gânduri despre “Today I ♥:Florence and the Machine-Ceremonials

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s