Love no less, relationship is a work in progress…

Relatiile mele au fost scurte, putine si proaste, motiv pentru care mai demult am inceput sa ma gandesc ce merge gresit.Atunci am scris articolul asta. Daca incepe sa va zboare gandul la postul asta,nu e vorba ca nu tine bine in brate, nu pupa bine, e prea frumos sau prea urat sau poate are pretentii prea multe prea repede. Nu e vorba ca de cele mai multe ori cand ma atasez eu de ei, ei sunt reci ca niste pietre sau, din contra , cand nu ma atasez deloc si cat cai de iesire, ei se transforma in lipitori, aproape fete, fiind prea pisalogi sa-i starneasca o picatura de interes, si asa aproape neexistent in momentul T0. Vorba aia, cu mentinerea vie a pasiunii. E vorba de notiunea in sine de relatie, cum o inteleg eu si cum o inteleg altii.

Intr-o zi, in timp ce adunam prune si nu aveam altceva mai bun de dicutat cu ai mei decat viata mea sentimentala (vorba vine), tata imi spunea ca nu intelege de ce zicem ca daca ne place de un baiat si trecem de la amicitie la urmatorul nivel, zicem ca „stam” cu cineva. Amandoi am cazut de acord ca este o denumire neadecvata, eu datorita sporadicelor ca durata tentativa de „stat”, el datorita faptului ca multe s-au schimbat de cand era el tanar fecior prin 80 si era fala tuturor mandrelor nemaritate din sat, si nu intelege de ce acum nu mai e ca atunci, desi practic facem acelasi lucru ca si atunci.

Eu nu consider ca treci intr-o relatie , adica iti intri de la rolul de amica la rolul de unica gagica( aspiranta, ca de multe ori te face sa crezi ca esti singura si de fapt ele sunt fara numar, unicatele astea) intr-o saptamana sau doua, sau intr-o luna sau doua.

E adevarat, cunosti pe cineva atunci si e placerea noului, acel thrill, acel rush, acea curiozitate, sa stii mai mult, mai repede. Cand lucrurile merg incet si repede in acelasi timp. Cand ai senzatia ca ai cucerit lumea de pe un varf de bloc. De multe ori te poseda si hormonii aia care-ti fierb in tine, care de multe ori sunt o serioasa pain in the ass si cand sunt ai tai vinovati, si cand sunt ai lui, si cand poate sunt ai amandurora, de nu mai ai rabdare sa cunosti omul. Da, dar de ce cand e mai frumos si mai lin, trebuie sa ne complicam viata cu relationship statusuri si cu etichete, cand de fapt practic, nu esti intr-o relatie cu cineva dupa o saptamana sau o luna? Intr-un fel te joci cu acea persoana doar, cunoscand-o, pentru ca mai apoi, bazandu-te pe amintiri comune si pe fidelitate, in sensul ca esti onest/a fata de persoana respectiva, ii spui de la bun inceput ce si cum, nu te arunci in declaratii care sunt de fapt o mare gramada de fum si nimic mai mult. Eu vad o relatie drept o legatura intre doi oameni in care orice s-ar intampla, cei doi se intorc unul la altul if it’s meant to be. Si da, e normal ca the thrill si the rush sa moara la un moment dat, dar mai e normal si ca atunci cand doi adulti in deplinatatea facultatilor mintale stabilesc ce e acea legatura de la bun inceput, urmand ca daca se schimba traiectoria, din cand in cand acei doi oameni sa poarte acea discutie in care analizeaza locul in care cred ca se afla in acea relatie. Si asta e cred motivul pentru care o relatie si o legatura de-asta de doua luni maxim nu pot fi puse laacelasi nivel.

O, dar am avut un fost care zicea dupa o luna si jumatate de relatie (aproximativ, ca n-am stiut cand a inceput cu exactitate) care se batea cu pumnul in piept ca desconsider „relatia” noastra doar pentru ca am intrebat la un moment dat daca suntem sau nu in fatidicul in a relationship bullshit, intrebare perfect intemeiata, zic eu, intr-o relatie bilaterala, nu unilaterala si care n-ar trebui sa starneasca furia niciunuia din parteneri daca celalalt adreseaza acea intrebare la un moment dat. Nu pot intelege de ce in momentul ala a fost atat de defensiv, din moment ce doua saptamani mai tarziu, fara sa se desparta propriu zis de mine ( apropo de inceput nedefinit) dar pretextand reluarea unei scurte aventuri amoroase cu fosta ( that bitch!), care nu l-ar fi luat inapoi in vecii vecilor Amin, dupa cum am aflat mai tarziu, a disparut in neant lasand mult noroi in urma. Si cea mai amuzanta parte a fost ca tot eu am fost a heartless bitch, da? Pentru c-am desconsiderat pretioasa relatie, cand el n-a avut macar curajul sa isi asume responsabilitatea unui asemenea angajament. Macar pachetul de baza, sa fii onest cu persoana de langa tine daca tot o tarai in your crap. Si acuma imi ziceti mie ca astea sunt relatii, cand vad oameni care stau ani de zile impreuna si nu s-au omorit inca?

Nu zic acum ca daca suntem intr-o relatie ” serioasa” vreau sa te iau de barbat si nu mai scapi de mine in vecii vecilor Amin, ci inseamna ca daca vrei „serios” trebuie sa te comporti serios si matur iar daca simti cu adevarat chestii, sa ti le asumi, la fel ca si atunci cand nu simti nimic, sa nu te comporti ca si cum ai simti ceva. Oamenii au inimi fragile, de-aia de multe ori trebuie sa li se spuna adevarul, oricat de tare ar durea. Adevarul doare, dar cel putin nu te tine legat de ceva, cum se intampla cu minciunile. „Serios” nu inseamna sa dai vina apoi pe cel sau cea de langa tine , acuzand-o de insensibilitate, cand tie la randul tau nu-ti pasa, in adevaratul sens al cuvantului de angajamentul asumat la inceput. Asa, mai bine sa inceapa neserios, dar bine, decat asa zis serios si prost.

M-am saturat ca o relatie sa ma invete doar ce-i rau, nu si ce-i bine si mai ales ca dupa doua saptamani sa trebuiasca sa ma comport ca si cum au trecut luni de zile sau ani de zile, cand de fapt sunt doar doua saptamani de relatie. E momentul ca vechile jocuri sa se schimbe si sa incerc sa fac lucrurile un pic mai old-fashioned ( daca credintele mele nu sunt suficient de old-fashioned deja). Vreau ca mai intai sa fiu prietena unui baiat, gen amica, sa-l cunosc si sa ma cunoasca, sa ne prostim impreuna, sa radem impreuna, sa plangem impreuna si apoi sa se treaca la urmatorul nivel, nu ma vezi si gata , ai picat in dragoste pentru mine si dupa doua saptamani asa mult ma iubesti ca ma lasi plangand. Asta nu-i treaba.

Voi ce parere aveti? Relatiile de o saptamana, doua, o luna, doua sunt sau nu sunt cu adevarat relatii?

Anunțuri

17 gânduri despre “Love no less, relationship is a work in progress…

  1. Intr-adevar, o relatie incepe atunci cand amandoi impartasesc acele „intentii romantice”. Atunci se trece la nivelul urmator.
    In nici un caz nu folosesc termenul: „a sta” cu cineva.
    Nu conteaza cat de mult dureaza, eu tot „relatie” o consider. La inceput exista acel „rush” despre care vorbeai, si depinde doar de compatibilitatea celor doi, daca acel sentiment se va transforma in dragoste sau iubire. Relatia se poate termina subit, sau dupa mult timp. Sau…poate continua pentru totdeauna. Depinde de situatie.
    Oricum, intotdeauna avem ceva util de invatat din aceste „raporturi trecatoare” 🙂

    • Will you marry me, please?;;)
      Pe bune de stiu unde stati ascunsi, voi, tipii de genul, ca la mine, cum ziceam, cand e serios pentru mine, e neserios pentru el si invers, niciodata un echilibru perfect. Da, pai eu cred ca daca doi oameni chiar se vor atunci pot sa o duca mult si bine impreuna. Si da, sunt de acord si cu ultima parte, dar eu personal m-am cam saturat de ele. Cand toti au the real thing, sau ma rog, unii si aproape, si normal ca vrei si tu, nu crezi? 😀

      • Marry you? I would have to know you first 🙂
        Eu nu ma ascund, ci sunt „observat” mai rar 🙂
        In orice caz, atunci cand nu exista un echilibru de „seriozitate”, inseamna ca nu ati fost compatibili.
        The real thing se poate obtine usor: you just have to look closer 🙂

  2. Eu am auzit altă chestie. Când fata a auzit propunerea băiatului de a fi mai mult decât doi aminic, fata a reacţionat ceva de genu: „Pfff, nu putem, nu vreau să stric relaţia de prietenie dintre noi..” Cine le mai înţelege? Eu cu siguranţă nu.

    • La asta pot sa-ti dau un raspuns, dar numai din punctul meu de vedere. Daca o fata zice asta sunt doua variante posibile, ori chiar tine la tine amical(doar amical), eventual te pune in stand-by pentru ca efectiv nu se simte pregatita (cum sunt eu acum) sau pur si simplu nu e interesata si ti-o zice mai finut. Nu sunt de acord cu asta, pentru ca am ajuns sa prefer adevarul, desi s-ar putea sa-mi fie ciuda o vreme, decat minciuni despre care sa aflu mai tarziu. Daca o fata vrea cu adevarat, o fata isi arata,discret, intentiile. Cel putin una care se respecta. Si voi, baietii, acuma! …daca fetele sunt prea pe fata, nu ca sunt usuratice,daca-s mai dificile, gata ca nu le intelegeti. Asta-i farmecul…sa lupti un pic pentru a obtine ceea ce vrei, gen un om ca tine cu care sa-ti imparti placut timpul , nu sa il primesti frumos impachetat ca o shaorma la fast-food :)) Ideea e sa adresezi propunerea, fara confuzii si sa ramai serios daca vrei serios. Cam asta era ideea postului 🙂

      • Hmmm…problema cu „propunerea baiatului”…am discutat despre asta si in articolul meu „Instant Chemistry” http://mindvibes.wordpress.com/2012/07/29/instant-chemistry/
        Ca si barbat, intotdeauna trebuie sa iti dai silinta pentru a obtine atentie unei femei. Cel mai frumos este sa pastrezi o anumita doza de mister. Trebuie sa construiesti putina atractie, inainte de a trece la sentiment. In cazul in care te apuci sa-i „dai totul pe tava” de la inceput, atunci ea se va simti sub presiune, si in acelasi timp nu va avea nici un motiv sa se simta atrasa de tine. Poti sa ai cele mai bune intentii din lume…ea nu va simti deloc acea „chimie”.

      • Sunt multe fete care aşteaptă din prima „totul pe tavă”. Deci e cam greu să-ţi dai seama ce îşi doreşte o fată cu adevărat având în vedere că fiecare om e diferit.

      • Pai, Sergiu, cred ca pentru a stii ce fel de fata e o fata, trebuie sa o cunosti mai intai cat de cat inainte sa te arunci in ceva pentru care poate nici tu, nici ea nu sunteti pregatiti. Sau poate sa te hotarasti, cu ea, ce vreti de la relatia respectiva, inainte sa o ia in decor si sa sfarseasca prost, cu tine crezand ca toate fetele sunt usuratice si ea ca tu si ea trebuie sa ramaneti doar prieteni. Cel putin eu asa cred si despre asta am scris, desi n-am atins toate ramificatiile problemei. Iarasi…da, de acord, sunt fete care dau totul pe tava, dar nu inseamna ca toate suntem la fel. Nici voi nu sunteti sfinti, daca nu punem ceva pe tava, desconsideram relatii, daca punem ceva pe tava iara nu-i bine! Ca fete si baieti. Si aceleasi uscaciuni in amandoua genurile.

      • Atata dreptate ai! La mine tot timpul asa era. De multe ori daca nu cunosc omul foarte bine, nici nu am prea multe optiuni de manevra, gen sa vin cu niste initiative. Si taman atunci eu trebuie sa am eu idei, numai eu si e sec, sec rau de tot. Si dupa aia ajungeam sa fug dupa el, ca el vroia toate si eu eram „ho frate, frana ca-i intersectie!” :)) Si normal, se intampla moartea pasiunii si devenea oroare. Si de-acolo Dumnezeu sa-l ierte :))

      • It’s all about „chemistry”, mai ales la inceput. Este usor sa gasesti „ingredientele”. Partea grea intervine atunci cand trebuie sa le „impreunezi”. Trebuie sa cunosti „reteta” corecta 🙂

      • Io conceptul asta-l stiu si-l vreau, cu cine sa-l gatesc e the actual work in progress! Dap dap dap, il inteleg de mult, doar nu-l gasesc in natura. Cel putin nu la mine.

      • Normal ca l-am inteles 🙂 A trebuit sa experimentez si eu pe propria piele, inainte de a invata aceste lucruri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s