Pofte

Un internet cafe este un loc foarte prost sa-ti organizezi gandurile intr-un post, dar avand in vedere ca probabil le-as exaspera pe fete daca le-as mai cere laptop-ul pentru orice altceva decat esentiala verificare a grupului unde toate si nimic in acelasi timp se petrec, deci asta este cel mai bun lucru pe care-l puteam face.

Un tip langa bine face Ieee de zici ca acuma-i face una o felatie si lui ii place. Imi cer scuze, nu ma puteam abtine. Ma furnica pe spate a spaima. Si nu vorbeste romaneste, which makes things even creepier. Dar e doar imaginatia mea. Nu indraznesc sa ma uit intr-acolo.

Viata la Cluj este indestulatoare. Am fost un weekend acasa si m-am trezit abia asteptand sa ma duc la Cluj, ca eram curioasa ce fac fetele acolo si eu nu si mai ales, imi era doar de mancarea pe care o gatim in fiecare weekend, si noi si un prieten de-al meu din alt camin, care vine si el dupa miros si se lauda ca se stie la paste mai bine decat mine.  Caci in esenta am facut paste pana acum si cartofii mei de sub pat sunt neatinsi pentru ca evident, nu se curata singuri si la ce foame mi-i in cate-o dupa amiaza, fix sa-i curat imi arde, asa ca o sterg la cantina.  Vroiam sa experimentez o supa, dar aici apa se fierbe in slow-motion si imi piere cheful inainte sa initiez toata treaba. Plus ca doua ore langa plita nu e cea mai interesanta experienta, cu diverse persoane intrand si iesind permanent.

Sunt niste chestii care ma enerveaza cum ar fi, bineinteles cuplurile. Exista trei populatii dominante aici: rezidentii, studentii si cuplurile. Ultimele sunt peste tot si intotdeauna se etaleaza pe holuri, la cursuri sau pe strazi mana in mana soptindu-si soapte de iubire. Si e foarte cute asta atata timp cat nu-mi ocupa tot trotuarul cand ma grabesc dimineata sa ajung la facultate. Caci mi s-a intamplat deja sa dau peste un cuplu si a treia roata de la caruta, care e intotdeauna nelipsita din ecuatie, barand trotuarul in timp ce eu survolam cu castile in urechi pe ritmuri de One Republic catre facultate. Si e cea mai enervanta chestie care exista, faptul ca ei bine, nu se poate a nu dai peste doi care sa se tina de mana si sa-ti blocheze drumul sau sa-ti prinda vederea cand ti-i lumea mai draga.

Dar nu asta e motivul pentru care eu am pofte. Poftele mele au un mobil ascuns,acela ca desi postesc intr-un oras plin de bunaciuni dintre care (happy news) nu toate sunt luate,  corpul meu are alte ganduri . Nici ca se putea altfel. Stiu ca trebuie, neaparat sa ma repar, dar nu , da-mi un tip care arata bine de la gat in jos si vreau sa ma urc pe el ca intr-un copac si timp de cateva fractiuni de secunde, imi imaginez cu ochii deschisi cum il dau de toti peretii si other dirty stuff. Inclusiv in timp ce vorbesc cu el, ceea ce-i o serioasa distragere a atentiei.  Si nu ii ca si cum tipul ala, sa-i zicem X, ar avea vreun potential  de ceva, dar daca ma atingi ,si daca ma iei de mana , mintea mea o ia razna. Si toate astea se petrec fara ca, din fericire, sa ma fi dat de gol pana acum. Dar e frustrant. E frustrant pentru ca nu e normal, dar NU MA POT ABTINE. Deloc. Si apoi devine trist. Vorba aia, cand nu poti avea ceva, il vrei. Cand stii ca nu poti avea ceva, mintea face in asa fel incat sa vrei sa-l ai desi nu esti pregatita pentru asa ceva. Ceea ce-i demented. Dar se poate sa-mi calmez mansarda? No way. Ma consoleaza gandul ca e posibil sa o scot la capat, altfel iar o sa dau nastere unui dezastru si m-am saturat de ele. Dar uneori e atat de greu incat un dezastru este aproape inevitabil. E ca atunci cand tii post (ala de-l tii de Pasti) si cineva iti aduce o ciocolata mare cu alune si tu stii ca nu poti manca, dar tot la ciocolata aia ti-i gandul.  Sau cum ar numii domnu’ parinte…pofte carnale.

Si nu e ca si cum as vrea sa fie asa, dar cred ca nu am ce face ca sa previn chestia asta. Am incercat sa ma fac ca nu exista in timpul concediului, dar nu mi-a mers. Am acceptat-o, dar nu o pot lasa libera, nu mi-a mers. Am acceptat-o, o tin in frau si incerc sa ma prefac ca hormonii nu-mi fierb din cand in cand si pana acum merge, dar nu stiu pana cand. Dintr-un punct de vedere abia astept sa fiu capabila emotional de o relatie, insa, pe de alta parte imi place sa fiu libera ca pasarea cerului, fara sa imi fac fixatie pe nimeni si fara sa trec prin clasica tortura. In jurul meu am exemple de longevitate, dar sangele meu clocoteste pe modulul fast and furious. Nimic bun n-a iesit din asta.

Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva vreodata, dar nu va doresc pentru ca este absolut agonizant. Mi-ar place sa imi dau seama cum o pot opri fara sa fac victime, nici pe mine insami, nici pe a doua persoana care n-ar avea nici o vina ca m-am dezlantuit asupra sa.

E infantil, dar se intampla. Bun venit in mintea mea bolnava, s-ar putea sa avem fursecuri, daca nu le-a mancat frustrarea uitandu-se dupa bunaciuni de care nu se simte atrasa, desi ar vrea.

Acum am editat postul pe care l-am inceput mai demult, ca sa intelegeti ca cuplurile si poftele nu sunt interconectate, ci sunt doua lucruri distincte. Emit din nou de la internet caffee, care-i populat de masculi fumatori transpirati si dubiosi si mi-e din ce in ce mai frica de ei cu fiecare portie de internet de care am nevoie. Dar trebuie sa ma obisnuiesc cu ei caci inca o luna o sa mai frecventez locul asta, desi nu ma dau in vant. Laptopul dupa care am salivat nu mai e in oferta de la emag, ceea ce mi-a intors socotelile la 180.  Traiasca viata de student! Pe voi cei cu laptop, va invidiez sincer! 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Pofte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s