Și totuși….care-i problema ta?!

Sunt intr-o perioada in care, in esenta sunt happy, chiar daca am examene, chiar daca la unele mi-e frica, chiar daca sunt obosita si satula de citit, si asa vreau sa pot sa citesc altceva sau sa fac altceva…sa fiu libera din nou….in sufletul meu sunt fericita, impacata. Bineinteles, cand ai o stare de-asta, you share it chiar daca poate ai crede ca-i mai intelept sa o tii pentru tine, pentru ca fata ta nu se poate abtine, normal. Prietenii care ma stiu si ma vad in fiecare zi, stiu cand se produce o schimbare pentru ca o vad pe mine si se intreaba oare ce-o fi cu mine de stralucesc asa dintr-o data. Si vor sa afle.

Cum ziceam, acum sunt happy, dar ca de obicei, cand tu esti happy, oamenii ori se uita urat la tine, ori se uita compatimitor la tine, ori au ceva de obiectat. Cand nu esti happy, se uita la tine ca si cum you are some pathetic piece of shit , dar trebuie sa empatizeze cu tine ca nu se stie cand se intoarce roata si or sa fie ei in postura nefericirii si or sa aiba nevoie de-un umar pe care sa planga. Ei sunt fericiti, dar daca tu esti mai fericit decat ei…ne bucuram, dar de fapt it’s not good news for us, dear!

Ca fiecare lucru trebuie sa-l faci pentru tine. Nu pentru x-ulescu, nu pentru y-culescu, nu pentru un om sau un grup de oameni. Pentru propria ta fericire sa iei niste decizii, sa te trezesti tu impacat, tu fericit dimineata, pentru ca tu…da, tu, my friend, numai tu te poti face fericit. Nu pentru toti oamenii aia care iti spun ca nu-i o idee buna, desi tu stii in the bottom of your heart ca e o decizie buna si o alegere care sa te faca fericit. De ce? Pentru ca daca o faci, n-o sa fii fericit, ci o sa traiesti toata viata regretand faptul ca n-ai facut anumite lucruri care ti se pareau atat de corecte, cand ai simtit-o tu, ci ai ascultat de altii, care-ti vroiau binele…sau ma rog, sa fii  tot timpul martorul vietii lor si mai putin ancorat in viata ta.

Totul a inceput cand am inceput sa imi fac ordine in lucruri, si am realizat ca prietenii mei au o problema cu mine fericita. Am o tactica, zic ok, ma bucur pentru tine , stiind probabil ca n-o sa mearga, dar incercand sa nu-mi sparga entuziasmul . Daca merge e cel putin surprinzator. Unii chiar se bucura sincer, in timp ce altii evita sa mai intre in contact cu mine pentru ca dintr-o data sunt diferita intr-un fel.  Sunt atat de obisnuiti ca eu sa le ascult toate, incat uita ca si eu sunt o persoana care are nevoie de aceleasi lucruri de care au si ei nevoie. In momentul in care cer respect, deja e…way too serious. Ca intr-o relatie de-aia in care it’s serious, dar de fapt nu e asa de serious, dar te las pe tine sa crezi asta, pentru ca inca mai am nevoie de tine sa-mi satisfac nevoile. Au senzatia ca, daca eu sunt fericita, un fel de echilibru cosmic se dezechilibreaza si e ca si cum ar veni apocalipsa daca doar s-ar bucura, daca doar ar inceta sa se uite la mine compatimitor si sa ma lase in treaba mea, cu bucuria mea, cu fericirea mea, pe care n-o inteleg, dar nu inseamna ca nu o pot respecta. For once, am si eu un motiv, mai multe motive pentru care sunt fericita, un motiv care se conecteaza cu alte motive, care creeaza o panza frumoasa. For once, nu ma mai gandesc la ce-ar putea merge gresit, ci ma gandesc la ceea ce-ar putea merge bine…For once, imi place cine sunt, unde sunt, cum sunt si mi-am descoperit o latura a mea care dormita de mult. Dar se pare ca pentru altii, ideea fericirii mele is just too fun to not be laughed at, or be argued against sau…mai stiu eu ce.

Si stiti cum? This shit sucks and hurts. And I’m angry. Stiti de ce? Pentru ca pentru toti e greu, doar greul apare in alte forme, dar in momentul in care recompensa apare prea repede pentru unii, dintr-o data nu mai suntem prieteni. Dar nu o sa-mi cer niciodata scuze pentru ca am fost eu, pentru ca sunt eu, pentru ca armonia mea cu mine insami pare sa-i irite pe cei care n-au ajuns acolo, dar nici n-au incercat sa ajunga . Ca nimeni nu e multumit niciodata…daca ii spui cuiva ce-ti face tie sufletul sa tresalte, de ce nu i-ai spus mai repede? Daca nu-i spui cuiva ce iti face tie sufletul sa tresalte, de ce nu i-ai spus, pentru ca sa se bucure…sau ma rog, fizic, sa strambe din nas si sa-ti bage fata aia de poor thing which just drives me insaaane. Daca niciodata nu iei decizii pentru tine, oamenii te vor racola sa le arati tu drumul cel bun ,doar pentru ca-ti pasa atat de putin de tine, apparently. Daca iei deciziile dupa gura lumii, o sa ajungi o persoana frustrata cu o cariera ratata care tot ce face toata ziua e sa-ti planga de mila, meanwhile, your friends or sa stea, cu viata pusa la punct si or sa se uita la tine si or sa spuna : Era o persoana atat de plina de potential…ce risipa! Pentru ca nimeni, nimeni n-o sa-ti intinda o mana de ajutor daca a-ti intinde o mana de ajutor inseamna sa-i depasesti pe ei intr-un fel.

Acum intelegi de ce este esential sa faci ceva pentru tine in primul rand, dragul meu cititor? Pentru ca in the end, in momentul in care tu pui piciorul in prag, tu iti pui in gand sa faci o diferenta, prietenii or sa incerce sa te opreasca, nu din cauza ca le-ar pasa de tine neaparat, ci mai degraba din cauza egoismului lor, care nu pot sa accepte ca tu poti mai mult si ca s-ar putea sa primesti mai mult, doar pentru ca indraznesti sa tintesti mai sus decat tintesc ei.

Si stii cum, daca cineva are vreo problema cu cine esti tu, doar intoarce-te pe calcaie si continua sa mergi…In cele din urma, persoanele care merita, te vor urma, cele care nu merita, nu iti sunt necesare. Iar daca esti la o rascruce de drumuri acum ,si s-a intamplat sa poposesti in coltul meu si sa-mi citesti cuvintele, fa ceva pentru tine si-o sa vezi ca in momentul in care incepi sa traiesti dupa cum vrei tu, things will just start falling into place.

Cause in the end, it’s your life, your choices, your future. Things will be good. I mean it. I promise.

Anunțuri

5 gânduri despre “Și totuși….care-i problema ta?!

    • Nu e neaparat faza ca nu suporta sa fiu fericita, ca daca sunt fericita, se acomodeaza cu ideea la un moment dat, ci faptul ca se poarta uneori ca si cum n-as fi in dreptul meu sa ma bucur de reusitele mele mai mult decat sa stau si sa le urmaresc pe ale lor si sa oftez dupa ce se termina. Cred si eu…si eu am facut chestia si a fost bine sa dau drumul la niste pietroaie de moara care ma trageau in jos.

  1. Lumea e egoistă și invidioasă. Nici nu are rost să îți bați capul cu toate prostiile venite din partea lor. Vorba aia din bătrâni care spune: țineți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape” este complet adevărată. De multe ori, mai repede te ajută un dușman fără să își dea seama decât un prieten.

    Și în fond: Napoleon spunea că invidia e cea mai mare declarație de inferioritate :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s