Ritmuri…de seară

În ultimele zile, am ajuns să mă gândesc la respectul pe care ar trebui sa-l avem unul pentru celălalt. Dacă religia propovăduiește să-ți iubești aproapele, eu propun să-l respecți…și nu așa oricum, ci să îi respecți trecutul, prezentul și cel mai important lucru dintre toate, cred, ritmul.

Fiecare om are ritmul său și în funcție de ritmul acela primește ceea ce-și dorește în viață. De exemplu, dacă încă te comporți ca o puștoaică de paișpe ani, nu o să primești un tip peste limita aceea de vârstă (intelectuală). Apoi vezi că o altă tipă și-a găsit pe cineva și ți-e ciudă, ți-ar place să poți să îi distrugi într-un fel sau altul the bubble, doar că pe de altă parte te contrazici cu faptul că într-un fel te și bucuri pentru persoana respectivă. Problema e că atunci când vedem ceva la alte persoane, ne face să ne vedem nouă propriile lipsuri și aia nu ne place. Nu, nu ne place să ni se spună adevărul ăla care doare, ci ne place să credem că doare, doar nu la noi și  noua ni se cuvine totul. Atâția oameni sunt ca niște hiene : nu mai știu să se bucure pentru cei care le sunt prieteni în momentul în care prietenii ajung să aibă ceva ce ei nu au. Și am început cu relațiile, dar se aplică și pe plan profesional. Ne batem joc de multe ori de cei buni, cei care trag tare pentru că ei cred în ceva, apoi când îi vedem că, de exemplu, ei au promovat toate examenele, ne vine să le pufnim în nas, în loc să ne gândim că din cauza noastră suntem în marea baltă a restanțierilor, că noi nu am tras mai tare, că noi nu ne-am preocupat de viitorul nostru. Soluția e întotdeauna acolo, doar ne e prea teamă să o vedem…nu este asta în sine un gând bolnav?

Cum spuneam…ritmuri. Un om poate vrea să ajungă un conferențiar universitar, pe când altul vrea să o ardă în cluburi tot timpul. Poate, în timp ce prietena ta cea mai bună tocmai combină la un băiat nou, tu trebuie să o iei de la capăt. Poate că în timp ce eu dorm, tu vrei sa joci bambirici prin camera ta. Poate că atunci când ai nevoie de zgomot, mulțimi transpirate și agitație, eu am nevoie de relaxare, de liniște și de un ceai cald în comoditatea propriului pat . Poate că tu ai avut inima frântă de multe ori în ultima lună, în timp ce eu stateam singură, încercând să îmi dau seama ce ar trebui să fac, ce ar fi mai productiv, ce ar fi mai bun pentru sufletul meu, înainte să mă arunc în ceva nou. Nu înseamnă că suntem unul mai presus de celălalt, sau că tu, pentru că tu ai trecut prin mai multe, ești mai presus decât mine și eu poate, după tine, ai impresia că am obținut niște lucruri mai ușor decât tine. Nu, înseamnă că trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru propriile tale alegeri și nu să încerci să dai vina pe alții pentru deciziile tale și repercursiunile pe care acestea le au asupra ta. Avem ritmuri diferite, dorințe diferite, experiențe și amintiri diferite care au avut un impact diferit asupra noastră. Nu e o competiție, ci o evoluție. Aceeiasi parametri la amandouă ritmurile, dar nu și aceleași valori și de aceea poate cand tu îți blestemi zilele, pentru mine răsare soarele din nou. Asta ne face deosebiți de ceilalți, faptul că ne dezvoltăm diferit, unici în felul nostru.  Așa se întâmplă și fiecare lucru se întâmplă cu scopul de-a învăța mai bine despre noi și despre lume. Și la sfârșitul fiecărui nivel, este o recompensă, o satisfacție care nu se poate compara cea a persoanei de langa tine, iar asta trebuie să respecți, nu să distrugi.

În esență, poate răbdarea chiar e de aur și poate dracul nu e chiar atât de negru pe cât ți se pare ție. Începutul e mai greu.

So relatable blog :)

Anunțuri

11 gânduri despre “Ritmuri…de seară

  1. Singurul ritm cu care nu putem empatiza, este acela molcom, lent din cale-afară când tu ești contra cronometru iar ironia face ca cei doi să interacționeze.

    • Nu stiu daca am inteles comentariul bine, dar din cate am inteles, e o competitie in a avea pe cineva. E o competitie, poate, dar daca ca persoana nu esti pregatit emotional sa fii cu cineva, sa te mai miri ca nu iti apar oportunitatile? Eu cred ca toate se intampla cu un motiv, si poti fugi dupa cai verzi pe pereti cat vrei, ca bidiviul potrivit vine intotdeauna la momentul potrivit 😀

  2. Eu m-am referit la cazurile care nu implică relațiile. Spre exemplu la muncă. Ai multe proiecte de făcut până la o anumită oră și lucrezi cu persoane extrem de lente. Eu m-am referit la ritmul la propriu 🙂 În articol cu relațiile îți dau dreptate 🙂 E clar că nu poți emite pretenții la o persoană perfectă când tu ești diferit. trebuie să ceri ceea ce poți oferi.

    • Eu nu ma refeream la chestia asta, ci ma refeream la ritmul in care unii oameni au reusite mai repede decat ceilalti oameni, apoi cei din tabara nefericitilor vor sa puna mana pe ceva pentru care nu sunt inca pregatiti, fiind invidiosi pe cei care au acel ceva , in loc sa se chestioneze daca sunt sau nu competenti pentru acel ceva.

  3. Ce coincidență, am în draft un articol cu tic-tac, o să-l public probabil mâine, e în cadrul unui fel de joc. Și văd aici scris despre ritmuri. 🙂

    Frumos ai scris.

  4. Eh, se mai intampla coincidente din astea:D Eu vorbeam de mine cu inspiratul, nu faceam trimitere ca te-as fi inspirat in vreun fel. Ma bucur ca ai ajuns sa-l vezi si pe al meu.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s