Tu ce cumperi prietenilor tăi?

Din când în când fiecare dintre noi își sărbătorește ziua de naștere. Oricât de mult am îmbătrâni, în ziua în care sărbătorim ziua de naștere, ne trezim zâmbitori și mai optimiști. Unii dintre noi au planuri, alții nu. Mama sigur ne face tort. Chestii din astea. Cea mai bună parte despre aniversări sunt cadourile…sau…să fie oare cadourile cea mai bună parte din cadrul aniversărilor noastre?

În urma unei discuții pe care am avut-o cu tata, pe tema asta a cadourilor, am căzut pe gânduri cu privire la cât de potrivite sunt cadourile pe care ni le facem unii altora. Ca să înțelegeți ce vreau să spun, trebuie să știți ceva despre tata. Tata  este mai degrabă un amator al vizitelor pe la prieteni și îi place să cheme oameni pe la noi când e rost de vreo aniversare. Se încing conversații la un șpriț, se râde, se glumește, se dezbat și se contrazic idei si este frumos , e o atmosferă pe care și eu la rândul meu aș vrea să o cultiv cândva în propriul cămin, cu proprii mei prieteni.Ce-mi place la ei e că niciodată nu e vorba de cadou. Se anunță prin telefon să nu vină cu cadou că nu-i primește-n casă și se adună pe la unul sau altul doar de dragul de-a discuta, de-a se bucura unul de compania celuilalt că în rest sunt toți prinși în problemele cotidiene prea tare ca să se sune unul pe altul să se întrebe strict de sănătate. Eventual unul aduce vinul, unul o plăcintă pe plită, unul o floare de grădină și pentru aia nimeni nu rămâne cu buza umflată la sfârșitul zilei.

Nu sună absolut minunat?

Mie mi se pare. De ce? Pentru că am ajuns la concluzia că acum cadourile sunt o obligație, mai mult decât un semn de apreciere.

Recunosc, jubilez la vederea unei pungi frumos împachetate. Sunt ca un copil care abia așteaptă să sfâșie tot. De-a lungul timpului oamenii nu prea m-au știut cu adevărat și de multe ori am avut cadouri penale, gen a, mie nu-mi place, dar ia-l tu de ziua ta sau hai să-ți cumpăr o carte care mie mi-a sunat deșteaptă pe care am luat-o într-un browsing de trei nanosecunde în Diverta. Primul a venit chiar din partea celei mai bune prietene ale mele at the time, deci a făcut treaba destul de awkward în timpul și după. Cadourile ar trebui să fie ceva special, dar concluzia la care am ajuns eu, nu doar din experiențe proprii, este că suntem atât de obosiți de tot încât tot ce facem este să mergem într-un supermarket, să luăm primul set cu spray și gel de duș, pentru că nu avem timp de pierdut, să îl introducem într-o pungă colorată și să îl ducem persoanei față de care avem obligația de cadou pentru că e aniversarea ei. Nu e bine, nu, e rau…e foarte foarte rău! Și nu sunt doar ceilalți cei care sunt prinși în acest iureș, m-a prins și pe mine.

Nu vi s-a întâmplat vreodată să vă găsiți într-un supermarket, să fiți în căutarea unui cadou și să stați nemișcați la o încrucișare de raioane pentru că pur și simplu nu știți pe ce să puneți mâna? Mie mi s-a întâmplat. Și e cel mai aiurea lucru să trebuiască să îi cumperi un cadou persoanei cu care interacționezi în fiecare zi, dar să nu fii în stare să-i cumperi ceva rezonabil, ceva care să facă persoana respectivă să zică Oooo, ți-ai adus aminte! Mersii! Ce e pedeapsa mea cruntă e și faptul că sunt perfecționistă , deci automat, ce-am scris mai înainte în italic este obligatoriu. Las cadoul și pe ultima sută de metri și iată, pusă față în față cu o infinitate de posibilități îți poți da seama că habar n-ai ce-i place unei persoane, deși vorbești în fiecare zi cu ea.

Ceea ce mă gândeam după discuția cu tata nu era cadourile în sine, ci faptul că am ajuns să fim atât de plictisiți de viață și să avem conversații atât de superficiale încât deși poate numim o persoana cel mai bun prieten al nostru, noi să nu știm de fapt pe acea persoană. Până la urmă ce fel de substanță are o conversație dacă la sfârșitul zilei, dacă te întreabă cineva cum e o persoană, abia poți bâjbâi două cuvinte care nu ajung să caracterizeze nici pe aproape pe persoana respectivă. Plus că suntem leneși și marii producători de produse de îngrijire personală ne ajută în a ne menține statutul de putori. Gen vezi o cutie de-aia de care ziceam mai sus și mintea ta zice Ia să iau eu cutia asta. E frumoasă, e albastră și o să aibă săpunuri pentru următoarele trei luni, deci e perfectă. Așa de ce să nu ne luăm hârtie igienică reciproc de zilele noastre? Ce? E rotundă, e portocalie, miroase frumos….Și ea e utilă, dooh!!! Nothing a girl likes more than some peachy Zewa, if you know what I mean! De-aia la sfârșitul zilei, cine mai are conștiință se simte vinovat că nu a găsit ceva, sau din contră, o ia pe principiul să fie, că i-o fi de folos sau din contră, nu îi pasă. Suntem așa, ca niște roboței: Robot needs present. Present acquired. Present reached destination. Mission complete. You feeling good about yourself now, ai?!

Oare de ce puii mei ne mai obosim să facem un gest dacă gestul nu are o oarecare semnificație?!  S-ar evita cadourile astea care ne fac să ne simțim stânjeniți și ne-am concentra mai mult pe creerea de amintiri frumoase cu cei la care ținem, nu la agonisirea unor baxuri cu creme și săpunuri. Că na, nu ne-a făcut mama drogherie…pe unii din noi, cel puțin. Așa îmi plac momentele alea inopinate când dai peste un lucru și zici că ăsta ar merge așa bine cu X sau stai până o să-l vadă X! , apoi mergi la X și i-l dai, și el se prinde de poantă și amândoi râdeți și asta rămâne drept ceva meaningful în mintea amândurora. Că nu e vorba despre bani sau lipsa lor, nu e vorba despre obligație, cât de vorba de sentimentul ăla de apreciere pe care doar ceva din suflet îl poate oferi pe deplin.

Hai că sunt curioasă dacă v-am pus pe gânduri. Dacă v-am pus, ia gândiți-vă pentru mine la prietenii voștri și aniversările lor înainte să stați în fața unui munte de cutii curcubeu care vă îmbie să le luați acasă, ca să le dați mai apoi mai departe. Spălați-vă în gelul de duș al căinței vizavi de cadourile ratate de altă dată și faceți un gest frumos anul ăsta, că nu se știe niciodată cum asta o să vă scape de bunurile de consum penale pe care prietenii se gândeau să vi le paseze vouă, ca să scape de ele, just cause they care!

Anunțuri

5 gânduri despre “Tu ce cumperi prietenilor tăi?

  1. Cunosc momentele astea :)) Eu sunt genul care caut până nu mai pot un cadou când știu că se apropie ziua cuiva. Îmi fac chiar o listă de preferințe și caut mai multe variante și cu toate astea tot caut de îmi vine rău :))

    Pe de altă parte, când vine vorba de cadouri primite, am avut unele cadouri cu care nu am avut ce face. Nu aveau nicio utilitate. Eu nu prea am primit geluri de duș, dar în schimb a înnebunit lumea cu parfumurile. Am primit vreo 4 sau 5 și faza aiurea e că niciunul nu e exact my type :)) Încă îmi caut parfumul ideal pe care o să mi-l cumpăr singur bineînțeles pentru că trebuie să mi-l aleg eu, să-l miros eu 😀

    • Mie mi-ar place sa primesc parfumuri, dar depinde de care. Nu-mi trebuie tamaioase. Din pacate eu nu sunt asa. La mine, cand ma duc la cumparaturi, e de obicei inainte cu doua trei zile de aniversarea prietenului respectiv. Rar mai repede. Mie imi plac unele geluri de dus, mai ales alea de la Adidas, deci cand le primeam eram un copil fericit, dar nu-mi place sa primesc doar de-alea. Uneori ai asteptari de la anumiti oameni si un gen de dus nu salveaza situatia, ci iti lasa asa un sentiment amarui.

  2. Am fost și eu destinatarul unor cadouri luate doar ca să fie luate :)) Mie îmi place să umblu, să cercetez, să revin în același magazin de 3 ori dacă-i nevoie, să mă asigur, să văd preferințele omului… dar sunt fixistă, probabil nu e o trăsătură comună tuturor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s