Oh, facultate!

A trecut primul an de facultate. S-a dus ca vântul și ca gândul, când aveam senzația că timpul s-a dat cu încetinitorul și n-o să se mai termine niciodată. Acum s-a terminat și m-am întors din nou acasă, de unde, în urmă cu vreo nouă luni am plecat plină de emoție și plină de vise. Când am plecat, am plecat pornită să schimb placa și să încep una nouă, în care să fiu independentă de casă și de masa caldă de prânz pregătită cu dragoste de mamă  și de hainele care parcă se împăturau singure în dulap. Am vrut să văd cum e viața pe cont propriu, pentru că mulți adulți mă luau în râs că nu știu ce e viața și nu știu ce-s greutățile. Da, dar ei nu vor știi niciodată ce știu eu și asta nu îmi vor lua niciodată.

Am plecat de aici ca să cunosc altfel de oameni, dar tipologiile m-au urmărit. Genurile astea de oameni care m-au determinat să plec într-un oraș mare sunt peste tot. Deghizate, cameleonice. Distanța scoate adevărata fire din oameni și o dezlănțuie, o exacerbează. O întreagă dramă se ascunde în spatele unei poze colorate și încrederea în sine se calculează direct proporțional cu like-urile  pe Facebook. Ești la Litere, trebuie să vorbești corect că ești intelectuală, fată, trebuie să ai pretenții. Scuză-mi maneaua din căști și închină-te wit-ului meu de cartier, share-uit de minim 10.000 de alții ca mine. Dă încet maneaua că sună mama. Nu îmi da tag la poze că poate vede iubitul și nu vreau să știe ce fac eu, vreau să știe că dorm. Am pretenții, dar dacă un băiat average mă bagă în seamă în club și-mi ia un cocktail, în maxim două săptămâni o să ajungem să ne spunem te iubesc iar în maxim una după aceea o să se lase cu unfriend pe facebook (the ultimate doom) și decepții scăldate în nopți întregi pierdute, care nu îți umple golul din suflet, ci doar îl maschează,  să vadă că nu sufăr după el. Să mă îndrăgostesc de pic în nas? N-o să recunosc niciodată, parțial pentru ca să nu râdă lumea de mine și parțial pentru că nu s-a întâmplat niciodată, a fost doar o disimulare peste care pot să trec în maxim trei zile.

Trăiască facultatea! Vrem să facem ceva, dar îl lăsăm pe mâine, acum suntem prea mahmure să mergem la cursul ăla practic. Nici nu știe cum arătăm profesoara. Ne luăm examenele, nu pentru că ne rupem de învățat, ci pentru că avem norocul în frunte. Poate au scos copiatul din elevi la BAC, dar năravul și-a  conservat forțele pentru facultate, pentru că sunt alte lucruri mai importante. Dar sst, să nu spui la nimeni ce fac eu în timp ce ai mei muncesc ca robii să mă țină aici. Viața e grea când îți bagă părinții bani când ai nevoie, dar e și mai grea când trăiești cu 20-30 de lei pe săptămână, că ai dat bani pe niște colanți care nu mai erau așa mișto acasă, cum erau în târg. Sau vreun top, dar fetele nu au zis că e suficient de mișto, așa că îl bag la alea de facultate, cum să îl port în club?! Auăleu, m-am îngrășat! Mănânci salată? Uite, tu, fița, mănâncă sănătos! Ce zici, băgăm o shaormă mai încolo? O salată cu multă maioneză ceva? Eh?

Cât despre părinți să creadă că au o fată cuminte, care învață, acasă nu una care se îmbracă bestial în club, apoi se miră că nu o iubește nici un băiat pentru sufletul ei bun.  Toate visează la romantism, dar nu mai cred că există altceva decât sex. Sexul, sexul, sexul. Iubitul de acasă, ăla care-l cunoști ca pe buzunar și nenumărații din oraș cu care doar flirtezi, doar te săruți. Dar să nu-ți dea alta like pe facebook că ne certăm și o omor. Eu dorm, nu am ieșit cu fetele în club, ești nebun? Tu habar nu ai și hei, eu tot vreau să fiu mama copiilor tăi și o să fiu, deși te iubesc din obișnuință, din automatism. Încredere zero, comunicare deschisă zero, jocuri de scenă sută la sută. Dar stabilă, fire stabilă o să scriu pe CV-ul pentru Uniunea Europeană.  Tu să mergi pe lângă facultate, dar o să vină băiatul să îți dea totul, inclusiv licența pe o tavă de argint. Mai știi? Poate  chiar există un preț pentru orice. Romantismul? Romantismul există pentru alea care țin numai la unul, fraierele!  Trebuie să știi să te descurci în viață.

E urât să te gândești că asta o să fie generația noastră, care o să ia locul părinților noștri. Cum au fost ei, în comunism, cu uscăciunile lor de rigoare, au stat binișor,au fost competenți, în comparație cu realitatea de astăzi și viteza cu care transformă concepte valoroase în vulgarități. Oare nu mai avem lucruri la care să ținem? Oare nu mai există lucruri puse la loc de cinste pe lumea asta, ca prietenia, onestitatea, demnitatea? Ce prieten e ăla care ți-e prieten până ai ieșit din cameră? În câte perechi de papuci împrumutate se măsoară loialitatea? Cum te comporți tu, ca fată, cu pretenții, când vorbești mai rău ca un tractorist într-o zi de seceră?

Cine este fata zilelor noastre? Este atât de lipsită de încredere în ea, încât trebuie să vadă tot ce face restul lumii pe facebook, ca să aibă confirmarea că e cineva?  Să fie fata bună a zilelor noastre, curva în care se transformă după o relație/căsătorie mercantilă, cum era viziunea autorilor din timpul Restaurației engleze, numai o apă și-un pământ? Să fie atât de monstruoasă, atât de cinică? De băieți nu zic nimic, pentru că băieții pot fi dobitoci acum, dar pentru unii este speranța ca mintea să le vină cu vârsta. Nu e valabil pentru toți, cei drept, dar unii mai scapă după ce se dezlănțuie în anii ăștia și învață după să facă și să creadă mai bine. Fetele, în schimb, sunt mai emotive. Dacă așa învață că e bine, așa o să rămână și când o să crească mari, cu o slăbiciune, cu o permanentă alegere între ceea ce a învățat și ceea ce poate schimba, dar de care se teme.

Nu am idee. Știu doar că unii oameni nu au ce căuta la facultate și unii care sunt deja la facultate au nevoie de o trezire la realitate sau de o lume virtuală, în care să ducă viața asta paralelă , în care inteligența de cartier  e codul bunelor maniere, să nu mai contamineze generațiile următoare, care primesc la 14 ani Louis Vuitton și Yves Saint Laurent, ca recompensă că în sfârșit le-a crescut păr într-un loc, le-a venit ciclul..sau…sau și-au început în sfârșit viața sexuală, că celelalte erau prea mainstream . Poate e o lume virtuală tot ce-am descris aici and I did not get it. Poate, de fapt  mie mi-e ciudă din cauza asta, mi-e ciudă că nu mi-am pierdut nopțile, nu știți voi ! Asta ar zice dacă ar citi rândurile astea tipologiile pe care le-am descris , ceea ce n-o să se întâmple, pentru că n-am pus-o pe facebook, așteptând cu emoții să dea lumea like-uri, urmând ca, dacă asta nu se întâmplă, să mă duc în budă să plâng cu amar că nu mă iubește nimeni și sunt degeaba.

Cam asta și mult mai multe am văzut eu anul ăsta întrupându-se. Mizeria umană se înfruptă cu asta, e în balta ei. Și nu e totul, dar am văzut destule pentru moment. Mai urmează. O să înceapă un nou an. Lumea crește mare și atrocitățile cresc odată cu ea. De-alea de genul că nu ți-s codițele de tuș  egale pe ochi și nu te mai lasă să te urci pe bar sau  nu ești suficient de bestială că ți-ai luat iar pe tine același top de acum trei săptămâni în club. Alea sunt drame, nu examenele picate.

Dar hei, noi să fim sănătoși. Noi suntem tineri, trebuie să YOLO, viața să ne lovească mai târziu.

Anunțuri

7 gânduri despre “Oh, facultate!

  1. Pentru că și eu tocmai terminasem anul întâi, îndrăznesc să comentez. E ca și cum mi-ai citit gândurile, exact așa văd și eu situația! Din octombrie o să vină și prietenele și o să fie toată ”gașcă” prezentă, iar Ele și Ei vor ține cursuri de ”Unde să-ți petreci nopțile” și ”Cluburile de top”. Și cu cât mai multe check in-uri!!
    Nu știu dacă am înțeles bine, dar și eu sunt la litere.
    Și cum ne comportăm noi aici? A păi, am venit la limbi și literaturi și nu ne place să citim.
    Să rămâi uimit!!!

    • Serios? Si tu? Ce tare ♥.
      Si la mine tot asa o sa fie, atata doar ca nu stiu daca o sa mai nimerim toate in acelasi camin sau daca or sa vrea sa mai stea cu mine, in toata intelectualitatea mea nemancatoare de manele/shaorme/cluburi all the time etc. Sigur si-ale mele or sa vina si-or sa zica „Oh, dar vai ce ne-am plictisit peste vara!Hai sa mergem sa bagam mare cat se mai poate si chiar daca nu se poate, noi tot mergem, ca facultatea se face singura. Nu zic ca stau numai cu nasul in carti si nu ma poti scoate afara, dar la mine dintotdeauna o fost o masura la astea, ca puteam sta si acasa pe-afara si inca pe gratis. Dar na, distractia distractie, treaba treaba. Si nu le-am vazut o data cu cartea in mana, partial pentru ca unele au specializari unde nu trebuie sa citeasca si altele pentru ca facebook-ul e mai interesant decat literatura veche sau de secol XVII. Si da, si eu am ramas de multe ori poker-faced, mai ales semestrul asta, nu ca nu citeau cat ca spuneau sus si tare ca rezolva cumva, o copiere, un mish-mish ceva….Se rezolva! Si sunt atatia…atatia…Nu am putut sa ma abtin sa nu spun ceva.

      P.S: Unde esti la Litere, mai exact ? 😀

      • Dragă, dar se strică machiajul de la lectură și cine le plătește produsele după aia? Că doar nu decanul!
        În fine, eu le-am întrebat: Care cuvânt n-ați înțeles ? limbi și LITERATURI? a păi că noi nu credeam că o să fie așa.. Dar ce credeați? că veți primi lectură la alegere? Preferabil gossip girls și vampiri nu știu de care?

        Litere la Universitatea de Vest din Timișoara. Tu? 😀

  2. @greierusa: Evideeent! Doar si la facultate trebuie sa fie OMG. Daca n-are creion pe ochi nu-i faina! :)) Ohoo, la noi se retrag pe capete din cauza asta. Gen „Oh, se face facultate ca lumea. I’m not impressed.” Mna, examenele nu se iau singure. Siiigur! Dupa o sesiune cred ca citesc colectia GG in maxim trei zile, la ce ritm de citire am :)) Nici nu vreau sa spun ce or fi inteles prin limbi :))
    Eu sunt la Litere la Cluj 😀

    • Nu nu, in postul asta ma contrazice Salam, mai, cu toata tagma lui de jmecheri :)) N-am, n-am, sunt saraca, vai de capul meu :))) Daca ma contraziceau aia, aveam noroc! 😀

  3. Voi sunteti generatia care inca puteti distinge diferenta pentru ca aveti cu ce compara. Ati crescut si trait intr-o lume putin altfel si aveti existenta parintilor vostri ca reper existential. Poate nu se aplica la toti dar exista cu siguranta multi la care se aplica. Ce te faci cu generatiile viitoare care nu vor mai avea niciun reper. Pentru care normalitatea este asta pe care o descrieti voi aici, cu asta au crescut ? Si nu, nu vor intelege daca vor citi ca se poate si altfel, pentru ca daca nu ai trait degeaba citesti, degeaba iti explica cineva ca se poate si altfel pentru ca nu merge si nu merge pentru ca chiar daca sa presupunem ca ar exista cineva sa incerce altceva, majoritatea covarsitoare iti arata ca realitate s-a schimbat si ca degeaba vrei tu sa fii altfel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s