Frica și compușii ei

Scriam săptămânile trecute despre cum s-a terminat anul întâi de facultate pentru mine și despre ceea ce-am observat eu pe parcursul anului acesta, dar pentru mine anul întâi s-a încheiat doar….ieri. După un an de zile în care am tras tare să am note mari pentru buget, cămin etc. un ultim examen mi-a venit de hac și oricâte mașinațiuni birocratice am declanșat, nimic nu s-a schimbat. De ce? Pentru că trăim în România, unde studenții se tem să nu poarte pică profesorul pe ei și să-i masacreze în masă pe viitor, gen să nu-i mai treacă niciodată, until the end of time. Avem alternative, dar pentru noi alternativele sunt doar niște articole amărâte scrise într-o constituție studențească pe care nu o citește nimeni, la care nu recurgem de teamă să nu vină bau bau și să ne desființeze, urmând ca mai apoi să dăm examen pentru totdeauna la o materie, până când o să ne stoarcă materia aia de toată energia din noi.

Drepturile studenților, auzi în urechi peste tot, dar când e rost de exercitare a lor, ești numai tu și ciorile prezent la apel.

Se fac nedreptăți, deși sunt deghizate în lucruri cinstite. Poate sunt cinstite, dar sunt eu pissed. Sunt pissed că știu că știu mai mult, știți…asta-i mania studentului bun la învățătură.  În România se învață din suporturi preistorice, bătute migălos la mașină de bunică-ta (dacă era intelectuală) pe când era la rândul ei o studentă cu glowing eyes  și aspirații de-a ajunge să-și țină diploma în mână și să pornească spre cariera de profesoară, singurul motiv pentru care ești studentă acum la facultatea asta, după ce-am auzit eu de pe la vreo trei sferturi din cunoscuți și restul opiniei publice necunoscute, care-și dă în schimb cu părerea.

Hey, înveți franceză, nu înveți norvegiană?! Nu, nu învăț norvegiană/finalndeză/chineză/japoneză/. Haide, deschide gura iadului și eliberează toate orgiile vieții care mă vor lovi pentru ca nu vreau să învăț o limbă cu care am șansa să fac ceva doar dacă m-aș duce acolo, unde aș trăi într-un mediu cu o calitate a vieții ridicată, printre păduri, lacuri și cârduri de elani. Nu ai idee de când aștept ca picăturile tale de înțelepciune pură să se reverse asupra mea și să-mi schimbe perspectiva asupra vieții, să mă întoarcă din drum fix pe marginea prăpastiei către zero. Dar de asta am mai vorbit.

De ce am ales franceza? Pentru că vreau să o învăț și am învățat, har Domnului, destule, până să mă întâlnesc cu manualul ăsta de când bunica era tânără, unde mi se cerea să învăț, nu tot, dar tot, if you know what I mean. Ups, se pare că m-o făcut mama orice, mai puțin papagal mecanic. E aiurea că unele lucruri rămân la fel într-o facultate, chiar dacă vremurile nu mai sunt la fel și studenții sunt mințiți când se înscriu, gen ” Ăăăă, se ia franceza de la începător?” „Da da da”, răspunde secretara, urmând ca un an mai târziu de învățat pe bune, să stau în dubii dacă mai am buget și cămin la toamnă ca să o iau de la capăt iar, să mă mai bat cu balaurul o dată, poate poate o să reușesc să iau mai multe puncte decât am degete la o mână, după un masacru la un examen izvorât dintr-o dorință perversă de a învăța franceză într-un mod imposibil de aplicat în viața reală. Nu de mine impusă, Doamne ferește. Nu mi se pare normal ca dacă la alte specializări limba B se ia de la zero, franceza să se ia cum se tot ia de 10 ani încoace, când profesorii își făceau bine treaba în liceu și studentul nu ajungea paralel cu franceza pe băncile unei facultăți.

Scuza pe care o vor auzi viitorii boboci când vor ajunge să stea și ei pe băncile facultății, în secția mea, la cursurile la care am fost eu zilnic este următoarea : La noi la facultate nu se învață limbi străine. Asta este valabil pentru engleză și germană, unde sunt școli în care se învață în regim intensiv și pe bune limbile respective. La franceză de ce nu s-ar face asta, vă întrebați? Nu generalizez, dar  știu că la mine în liceu franceza intensiv era cea mai slabă clasă din școală, fiind dominată de pițipoance  ființe care doreau orice altceva, mai puțin să învețe la nivel proficient franceza, ființe care abia dacă erau capabile să articuleze o frază dacă nu o treceau înainte prin francez.ro sau alte site-uri de gen, unde îți traduce „Ana are mere” drept „Ana a avea copac.”  A da, și mai era și singurul băiat din clasă care era cel puțin ciudat el, așa. Oh, those were sweet times!

Dar revenind la afirmația de mai înainte…Totuși…dacă nu se învață limbi străine, atunci ce se învață totuși, la o facultate de limbi străine? Cum să dai cu tocul? Cum să intri bou și să ieși vacă? Curente din teoria literaturii pe care o să le uiți la mai puțin de două ore după ce-ai ieșit din examen? Oameni morți care au de fapt relevanță? Ce anume, mă întreb?

E exagerat și e nedrept pentru studenții care chiar vor să facă ceva, care vor să învețe, să fie înfruntați cu un sistem care a înghețat în timp. E nedrept față de cei care chiar n-au primit note pe ochi frumoși, fuste scurte și decolteuri generoase în liceu și au dorit să vină la facultate ca să-și facă un rost, că pentru ei doar așa se poate. E confuz să ți se spună că o să fie bine, că o să se învețe cu noi în așa fel încât să învățăm și să nu ne speriem, că o să fie ok, pentru ca mai apoi să ni se taie masiv aripile pe ultima sută de metri, după o sesiune cu examene unul și unul provovate toate cu note mari, pe motiv că dorința este ca noi să învățăm franceză, cum spuneam mai sus, fără nici cea mai mică șansă de-a aplica cele învățate în viața reală.

Atunci de ce mai înveți o limbă, ca să fi tobă de carte și tufă de Veneția în realitate?! Să regreți, ca student la Litere, că ești aici, sau să lupți? Care sunt șansele să câștigi într-un sistem pentru tine, dar care te lasă pe tine și ceea ce ai tu de spus, în afară?

Nu știu, dacă aș avea răspunsul la această întrebare, probabil un examen picat nu ar fi făcut diferența buget/taxă pentru un student bun și probabil nu mi-aș mai face griji pentru la toamnă și părinții mei nu ar fi dezamăgiți de mine, deși am încercat să fac aproape tot ca să evit asta. Atunci doar aș putea spune că da, la facultate lucrurile se schimbă, devin mai ușoare, mai lejere. Tot atunci aș întelege probabil că e ok să visezi ceva mai bun pentru tine pentru că, într-adevăr, ți se oferă toate șansele să reușești și ești ajutat pe bune, nu doar de formă.

Atunci când vor conștientiza că trebuie să ne învețe, nu să ne bage pe gât cu forța ceva, iar și iar și iar, profesorii își vor face treaba cum trebuie și studenții vor fi fericiți și vor face ceva din pasiune, pentru că văd pasiune în jurul lor. Altfel nu îmi explic cum la profesorii exemplari, toți studenții iau note mari. Dar hei, eu nu știu nimic, sunt doar de partea cealaltă a baricadei, aia care n-are niciodată dreptate. Lasă că vorbim la anul, când o să vă ciripesc ca roboțelul regulile, da’ de primesc eu și tot anul, nota de trecere.

Anunțuri

5 gânduri despre “Frica și compușii ei

  1. Și eu am avut profesori care nu au vrut pur și simplu să-mi dea examene și cu unii m-am contrat bine de tot, am dat unele examene de 5 ori și până la urmă am terminat facultatea deși am vrut să mă las de facultate de trei ori în primii doi ani. O să termini tu facultatea aia pentru că nu ești nici prima și nici ultima care dă la facultatea ta 😛 Eu unul așa mi-am făcut curaj :))

    • Nu e faza ca mi-e frica sa-l mai dau o data, mi-e frica sa nu-mi pierd tot ceea ce am muncit din greu sa mentin (camin, buget etc.) din cauza unei materii aiurea. Si eu eram in stare sa ma las si mi-e teama pentru ca acuma sunt expusa riscului sa nu ma mai intorc la toamna, daca nu-mi pastrez atributele cu care am intrat in primul rand. Si eu sunt increzatoare ca o sa termin, pentru ca imi place ceea ce fac. Atata timp cat simt asta, I can still do wonders.

  2. Anul 1 la mine a fost criminal, tot din cauza francezei. A fost haos în jurul meu în sensul că tot ce făceau profesorii cu noi se clădea pe o bază… inexistentă. Am avut norocul să învăț franceză într-un mod sublim în gimnaziu și ghinionul ca o pițipoancă fără creier să-mi predea aceeași materie în liceu. Așa că liceul a fost un fel de cimitir al francezei mele. Nici nu mă mai mir că mi-a fost greul în primul an de facultate.

    • La mine a fost ok, chiar foarte ok, pana la materia individei respective. Am avut note mari la toate si invatam franceza mai mult decat am invatat pana acum, gen ever. Si apoi a venit examenul asta, ultimul si ne-o lasat praf pe toti, cu note de doi si trei, dupa ce la restul disciplinelor de la B era ok. La noi cei mai deschisi la minte au inteles ca suntem incepatori spre intermediari si nu poate cladi zidul chinezesc pe noi in cateva luni. O fost groaznica ultima perioada. Nu ma pot plange, mi-o fost frica la prima sesiune si am avut niste provocari, dar privind inapoi, nu regret nimic. E aiurea totusi ca din cauza ca nu esti mai bun la ceva, sa vina cineva si sa-ti ia si bucuria micilor realizari de pe parcursul anului, pe motiv ca vrea sa invatam franceza, ca si cum am venit la facultate sa ocupam loc in banca si atat, sau mai rau, sa adormim pe sub mese, morti de beti in cluburi, la fiecare party…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s