De amore

Mumford and Sons.

Așa ar fi pus-o latinii, fancy, acum vreo cateva sute de ani.

Eu nu știu cât de fancy o să o pun. Simt nevoia doar să get it off my chest pentru că este atât de bolnavă încât mă sufocă. Teoria asta. Despre dragoste, relationships și alte motive pentru care uneori mintea mea se uită cruciș și refuză să mai funcționeze, am mai scris și în trecut. Poate și despre asta până acum, dar niciodată nu s-a arătat în fața mea, ca ceva palpabil, ca un concep lăsat out in the open așa, ca din topor, să taie atmosfera, să-mi penetreze prin urechi sinapsele, să le facă să think long and hard timp de 20 de secunde.

A fost odată o discuție între Alpha și Beta, Alpha wildly unhappy, în negare și beta fugind de happy, pentru că happy înseamnă asumarea riscului de-a fi rănit, de a nu merge, dar de-a încerca oricum. E prea complicat, acum sunt alte priorități, este deviza lui Beta, dar de fapt vrea să se scutească de niște dat cu capul de perete pentru că a luat o decizie proastă/ niște lacrimi în pernă când n-o aude nimeni.

Lacrimile sunt patetice. Asta știți deja.

Una din ele aduce conversația în jurul subiectului căsătorie (oau, Myriam, abordezi subiecte atââât de adultee în ultima vreme. Mda, nu știți voi ca vreau să mă mărit), la care…

Beta: Tu știi ce-ar trebui să faci când te măriți? Ar trebui să-ți găsești pe unul, de care să-ți placă cât de cât, să îl cunoști cât să-i înveți punctele slabe, și după aia să-l manevrezi…

Alpha: Da nu știu, tu Beta…Eu nu cred că-i așa.

Beta: A…nu așa cum vrei tu…gen să-l faci să facă ce vrei tu, dar numai câteodată. Sau mă rog…depinde. 

Alpha: Da, tu, dar la un moment dat te-ai plictisi de atâta manevrat.

Beta: Du-te tu, cum să te plictisești să ți se facă întotdeauna poftele/ să faci ce vrei? 

Acuma să vă spun ce știu eu despre love. Sau ce-am învățat. Luați în calcul c-am citit destul de mult la viața mea și am vorbit cu oameni la viața mea. Oameni de toate vârstele, de la babele cârcotașe din sat, la intelectuali care chiar știu ce spun când o spun, nu o citează permanent. Poate că am avut o vreme când mă uitam la telenovele cam mult, dar aia e suficient de departe cât să nu aibă relevanță.  Ah da, și sunt într-o relație de suficient de multă vreme cât să conteze.

Vai, Myriam, dar tu ești fericită acuma, nu mai poți da sfaturi avizate in love and relationships.

Mereți și mâncați niște rahat. Apoi tăvăliți-vă cu fundul în el.

Sunt romantică, dar asta nu mi-a omorît niciodată din pragmatism, din dorința astea de-a diseca lucrurile greșite din jurul meu, încercând să le repar. Din vaga mea experiență (v-ar spune Alpha și Beta), știu că iubirea, dintre toate lucrurile de pe lumea asta, nu este ceva controlabil. La fel ca și viața, moartea și coincidențele legate de cele două, iubirea nu e ceva căruia să-i poruncești, să te duci pe stradă să-l vezi pe un tip și să zici: Doamne, io cu ăsta vreau să mă mărit. Aici și-acum îi stabilit și să tăbărăști pe el. Nu, asta te-ar aduce în cel mai bun caz la spitalul de nebuni. Așa s-ar vinde bărbați la 70 de kg la supermarket. Ar fi simplu așa, să fie totul atât de random. Nu ar mai exista inimi frânte, dar nu ar mai exista nici discernământ. E logic, dacă tipul ăla nu se opune ție, ci cade în mrejele tale ca un zombie, nu mai discerne dacă îi place de tine sau nu, e doar subjugat. Deci nici nu mai poate fi vorba de gusturi. Dar tu oare ai avea gusturi? Probabil că da. Ceea ce te-ar face pe tine superioară bărbatului.

Ooo, dar asta e eterna problemă a feministelor, Myriam.

Cârdul acela de femei care militează că femeile sunt mai bune decât bărbații și de aceea ar trebui să pună mâna pe lume.Știu câteva femei cu adevărat bune. O văd aici pe cancelarul Germaniei și pe tanti de la Yahoo! ( îmi plac așa mult noile schimbări.) Și mamele, în general. În rest, bărbații fac o treabă foarte bună, de cele mai multe ori cot la cot cu femeile, colaborând cu ele. Exact, COLABORÂND. Nu degeaba Doamne Doamne l-a făcut pe Adam la pachet cu Eva…PENTRU A COLABORA CU EL. Acuma că Eva a mâncat mărul de una singură, e drept….și primii oameni mai fac greșeli, dar doar dacă Eva n-ar fi fost acolo, Adam ar fi fost all smug about it, în Rai, like a boss, numind chestiile din jurul său și chilling cu îngerii printre copaci. Dar a făcut-o pe Eva acolo, să tempereze latura smug a lui Adam, la fel cum Adam a fost creat ca să tempereze cheful de cădere din Paradis al Evei. Ceea ce n-a reușit, dar probabil după ce-au căzut de-acolo, s-a ocupat el de tendințele ei autodestructive. Cel mai probabil cu o bâtă groasă. Asta nu înseamnă că Adam era mai bun ca Eva sau Eva mai bună decât Adam. Până la urmă Eva a fost făcută din Adam, ceea ce o face pe ea o parte din el. Așa a fost conceput planul, o interconexiune.

Dar nu, vin divele secolului ăsta să spună că nu e așa. Nu, măi, idealul meu în viață este să-mi găsesc pe unul de care să-mi place cât de cât. Gândindu-mă la timpul meu foarte scurt între încântată până peste cap la plictisită (de lucruri și oameni în general), asta ar fi foarte puțin, de ordinul zilelor probabil. Ești frustrată la un moment dat să stai lângă cineva mediocru. Te uiți și tu în jur, vezi că alții sunt logodiți deja și încă se sorb din priviri. Unii chiar și după ce s-au căsătorit. Ai mei, de exemplu, o fac de 28 de ani ȘI ÎNCĂ MAI NUMĂRĂ. Dar să spunem că ești așa, îngustă la minte și privești înainte ca și calul. Stai cu omul ăsta o vreme și îl cunoști cât de cât. Poate e bun, poate e rău, poate nu știi exact ce-i cu capul lui.

Și atunci îți vine ideea genială să-l manipulezi.

Sursa a toată nefericirea în dragoste de pe lumea asta. N-am văzut în viața mea un om care să manipuleze pe partenerul său și să fie fericit. E prea ocupat să facă calcule, ca să mai savureze momente. Face artificii de-alea de duzină (Iubitaaa,ți-am luat Bemveu!), tu încântată, el fără nici o emoție, sau invers. Și un joc de șah ar fi mai interesant, măcar obții ceva de acolo, un fel de victorie, un fel de mulțumire. În dragoste, adepții unui asemenea curent văd un fel de joc de șah, un joc cu emoții. Să nu lași niciodată să îți ia regina, inima, esența, cea mai importantă nuanță a ta. Tu în schimb să îi iei tot, să-l aduci în genunchi, begging for more. Pentru o satisfacție morbidă, sincer, pentru dorința de control. Să simți tu că ești mai presus de el, că for once, Beta nu mai este un element al alfabetului grecesc feminin, ci este un element cheie într-o ecuație matematică. E mai importantă. De data asta bărbatul nu mai are dreptate.

E o porcărie, având în vedere ce am spus eu mai înainte, iar persoanele care propagă curentul acesta trebuie exterminate cu foc, nu cu aceeiași monedă, pentru că ele asta vor. Sunt un fel de demoni cărora trebuie să îți dai inocența, visele pentru ca ei să-ți stoarcă viața din tine, să te transforme într-o mașină, într-un roboțel de manipulat oameni. În cineva putred pe dinăuntru. Și ce e mai rău decât să nu simți iubire? Să negi că o simți. Să refuzi să o lași să scoată la iveală în tine tot ce ai mai bun de oferit. Să stai așa putred, încăpățânat, pentru că nimeni nu mai iubește acum.

Cum, Myriam, crezi că există the One? Ia mai lasă filmele!

Să vă spun ceva despre acel nimeni. Este grămada aia de oameni supărați care, dacă ești fericit, vrea să te facă pe tine să te simți nefericit, ca să fie ei fericiți.  În fapt, cam mulți oameni au încheiat un pact cu acel demon și niciunuia nu i-a adus fericire, bogăție sufletească, control. Din contră, a răspândit nefericire, incertitudine și teamă pentru momentul în care iubirea o să lovească din nou. Cum am spus, n-am văzut un manipulator fericit, ci doar pe egoismul lui fericit. E frumos să fii în controlul a ceva, dar parcă nimeni nu mai înțelege că oamenii nu sunt canari pe care să poți să-i pui în colivie și să-i ții acolo până-i ia dracul. Sunt nehotărâți, sunt răi, sunt iubitori, apoi sunt cruzi oamenii, după cum bate vântul, dar undeva acolo, toți avem reflexia noastră în oglindă și de bine, de rău, nu o să-i putem manipula. Sau am putea, dar atunci nu o să-i avem niciodată, nici n-o să ne bucurăm de ei. Și nu e vorba despre ceva iluzoriu, despre ceva ce numai în cărți se găsește. Ceea ce citim în cărți și cu care ne identificăm este la rândul său ceva inspirat din viața reală, altfel nu ne-am mai identifica cu el.

De-aia s-a creat SF-ul, întelegi?

Iubirea este innebunitoare, este arzătoare, este frumoasă și este nebună. Este mereu acolo cu noi, peste tot. Dar ele o omoară, Alphele și Betele de pe lumea asta, iau conceptul ăsta și îl strâng de gât, apoi se miră că sunt nefericite, că stau ani de zile lângă un tip, doar pentru că este ușor manevrabil, de teama noului. Pentru că le e teamă să se arunce în iureșul posibilității de-ați găsi imaginea ta în oglindă în lumea asta. Dincolo de aspectele pragmatice ale vieții, cu banii, serviciile etc, cum ar fi ca în fiecare seară să te pui în pat lângă un om pe care să-l disprețuiești? Care când te pupă, te irită? Să vezi momentul în care se culcă cu tine drept un proces nemaipomenit de a-ți face manichiura, de-a te uita pe facebook sau de-a da o mică partidă de Candy Crush pe telefon? Este frumos, nu? Este de dorit. Apoi te uiți în jur și te gândești ce-ai făcut greșit, ai făcut totul by the book. Că ai tot ce ți-ai dorit (Bemveul mult iubit) și totuși nu ai nimic care să te facă să dormi liniștit noaptea. Oare cum ar fi să te trezești cu gândul ăsta în fiecare dimineață, oare n-ai înnebuni?

Dar mă îndepărtez prea mult de cinismul prezent. Cinismul ăla acid, animat de oameni care nu știu ce vor de la viață, dar trag și alți oameni în căcatul lor, ca să facă pe și mai mulți să nu știe ce vor de la viață. Să nu le spuneți la Alpha și la Beta ce v-am spus, e SF-uri, întelegeți, eu sunt fericită în dragoste, nu mai știu nimic. Dar să le amintiți în cele mai întunecate momente că exist, ca să le doară un pic, ca să revadă the book, da’ de o revizuiesc. Ar fi mai bine pentru toată lumea, s-ar face mai mult awesome sex și ar curge mai puține lacrimi pe obraz.

Să nu uitați de asta când îl vedeți pe următorul în club.

Just sayin’!

Anunțuri

3 gânduri despre “De amore

  1. Myriam,

    Nu toti oamenii sunt la fel atat din prisma educatiei cat si a experientelor de viata pe care le-au avut. Multi/multe nu au avut ocazia sa vada ce inseamna sa se poarte cineva frumos cu ele, ce inseamna intelegere, acceptare, bunatate, rabdare. Ca orice experiente din viata asta, pentru cine nu le-a avut nici nu poate sa inteleaga cum e sa le primeasca si sa le ofere si inevitabil intra in cercul vicios al experientelor similare. Oameni care se poarta la fel, care le intaresc convingerile despre viata, a asa e, stiu ca aveam dreptate si care in timp, din lipsa de repere, dorinta de evolutie, le contureaza definitiv caracterul.

    Dorinta de control este provenita din frica. Aflat intr-un mediu ostil, pe care nu-l intelege deplin, omul doreste sa-l controleze, adica sa-l pastreze intr-un patratel de actiuni cunoscute, pe care le poate gestiona. De multe ori nu poti sa vezi in afara patratelului pentru ca tu traind in el, nu ai ocazia sa vezi ca se poate si altfel. Sa pasesti in afara patratelului presupune sa-ti asumi riscuri, riscuri existentiale pe care trebuie sa le gestionezi. Lucrurile care se intampla in afara patratelului fac parte din necunoscut, inseamna evolutie, invatare dar implica si un efort de a le gestiona. Pasind in afara patratelului intalnesti, pe langa persoanele open minded, oameni care se chinuie sa-si pazeasca patratelul lor. Intruziunea in patratelul lor sau mai rau noul este primita cu aversiune. Atavismele preiau controlul si se genereaza o reactie in lant in care fiecare incearca sa se apere neintelegand in fapt ca, well, in lumea asta exista loc de mai multe pareri. Cei mai multi se consuma in acest proces si in final renunta.

    Natura are un rol important in a ne impiedeca sa vedem ce este iubirea. Acoperit de straturi groase de educatie si religie sta motorul perpetuarii speciei: sexul. Reprimat, ascuns, damnat si alimentat de cultura tabloida ne hraneste fanteziile si ne coloreaza judecata. Eruptiile ocazionale si inevitabile ale acestui vulcan se sfarsesc de cele mai multe ori in dezamagire: natura „ajutata” de civilizatie ti-a jucat o noua festa. Implicarea emotionala, inevitabila, se conuma in dezamagire. Proiectiile mentale, legate de celalalt, asteptarile se risipesc atunci cand vulcanul se linisteste lasand loc patratelelor personale. Marginile care s-au estompat temporar in timpul eruptiei devin din nou disjuncte.

    In lipsa unei preocupari sincere pentru felul de a fi al altor persoane omul traieste recurent aceleasi experiente. Experiente care il consuma, treptat, treptat, diminuandu-i capacitatea si asa redusa de a incerca sa paseasca in afara patratelului si intarindu-i convingerea ca frica este buna.

    Prada instinctelor primare, needucate si neintelese, animalul pandeste.

  2. Vlad,

    Asteptam cu nerabdare sa-ti raspund la acest comentariu, dar nu am facut-o din cauza lipsei de liniste (deh, viata de camin nu le poate avea pe toate).

    Bun. Ca sa imi incep comentariul cum se cuvine, trebuie sa spun ca tocmai, Alpha si Beta nu fac parte din categoria descrisa de tine. Din contra, au har domnului prieteni, intelegere, acceptare, de bunatate nu mai zic (incepand cu parintii si terminand cu prietenii apropiati…ca de la straini,daca ceri bunatate fara sa o meriti esti nitel nerealist). Poti spune ca nu ai parte de astea daca ai crescut inconjirat de afectiune si ti s-au facut poftele care ti s-au putut face, dupa posibilitati? Alpha si Beta nu fac parte din categoria personajelor care cu adevarat au fost lovite de soarta, ca m-ar bate karma. Nici vorba, experientele alea sunt de plans, nu toanele unor razgaiate care nu stiu ce vor pe lumea asta si se bosumfla ca nu pot primi luna de pe cer. Asta e nerezonabil, bate la ochi. Multe traiesc experientele pe care le-am descris, dar e si o chestiune de alegere in momentul in care esti intr-o situatie de genul, trebuie sa alegi ce vrei sa inveti, iar daca nu alegi ce trebuie dai in cercurile vicioase ale acelora care n-or indraznit sa fie in pic indrazneti, sa tinteasca putin mai sus.

    Sunt de acord cu ceea ce ai spus in al doilea paragraf, dar cred ca uneori si nevoia te impinge sa iesi din patratel. Unii dintre noi mai suntem si vizionari, nu poti sa iti largesti cunoasterea daca nu iesi de-acolo, nu ai cum sa stii mai multe decat stii deja, nu ai cum sa te deschizi spre nou daca stai acolo ca si calul de frica sa nu te manance lupul. E drept, cum ai spus, e un risc, sau mai multe in joc. Iar daca cineva vrea sa stea in patratelul lui, il las in patratelul lui, dar asta pana greseste si trage si pe altii in prostia lui. Asta ar fi normal, pentru un om, sa previna pentru binele lui caderea in absurditati ca asta scrisa de mine. Poate vine si din egoism, ca-ti vrei binele propriu intai, habar n-am. Poate asa e patratelul meu, vrea sa se bata cu celelalte.

    Apropo de al treilea paragraf, vorbesti cu o persoana dusa la biserica si educata, dar intotdeauna am corelat spiritualitatea cu aspecte ale mintii, mai inalte ca sa spun asa, si nu m-am gandit foarte mult la sex ca fiind buhuhu care vine si mananca fetitele. Nu, si ai mei m-au educat ca if I have sex and i do it wrong, i get pregnant. Am inteles curand ca asta era foarte wrong si de aici m-am autoeducat. Nu e ca si cum or trebuit sa zica ca if i have sex, i would die. Intr-o lume in care sexul este peste tot, mai mult sau mai putin cenzurat, ar fi un lucru foarte idiot de facut. Nu vreau sa generalizez, dar cred ca mai sunt si oameni deschisi la minte. Plus de asta, la un moment dat tu alegi ce faci cu viata ta, nu mai stau parintii sa iti tina evidenta. Decat daca aunt ginecologi, poate. Daca e o dezamagire sau nu, depinde de individ. Fiecare percepem lucrurile diferit si ne stabilim asteptarile diferit, chiar si apropo de sex. Si in plus, daca ar fi sa-ti pui asteptari nerealiste, alimentate de fantezii cu Jose Armando din telenovele, Hollywood and porn, sa te mai miri ca nu-i cine stie ce?! Multi si uita sa enjoy things pentru ca-s mult prea self-absorbed.

    Si nu in ultimul rand, frica intr-adevar e buna, te face sa devii mai bun. Nu zic ca nu traiesc experiente recurente, dar as innebuni sa nu fac cevs nou din cand in cand. Asa-s eu, mai cu stea in frunte. Apreciez argumentarea. O lectura foarte buna!

    • Myriam,

      Apreciez raspunsul 🙂 la comentariu si mai ales nerabdarea 🙂

      Ce vroiam sa spun in substrat dincolo de cuvintele din comentariul precedent era ca e foarte greu sa judeci. ( Tendinta mintii umane e sa produca judecati, cu asta se ocupa, asa functioneaza. Cu cat avem mai multe experiente de viata cu atat judecatile pe care le produce sunt mai pline de inteles sau mai biased, depinde de directia in care dorim sa indreptam judecata. Daca dorim sa avem dreptate atunci judecatile, in timp, devin foarte inguste, daca le indreptam spre viata, spre oameni si sunt colorate de acceptare atunci ele devin mai pline de inteles. )

      Sigur ca nu putem opri procesele mentale, nu le putem suspenda in timp pana cand avem „suficiente” date sau experiente ca sa producem o judecata dar daca nu ne pripim sa judecam, ceea ce, din ce constat atat la mine cat si la altii, este foarte, foarte dificil si acordam un mic timp de reflexie, acolo am sadit un sambure al intelegerii.

      Legat de al doilea paragraf vroiam sa spun ca persoanelor care vor sa controleze le e frica. Frica e foarte paguboasa pentru cei din jur pentru ca fricosul e ca inecatul care incearca sa-si innece salvatorul. Totusi asa pacatoasa cum e, frica exista, cu toate neajunsurile pe care le aduce atat pentru purtatori cat si pentru cei care interactioneaza cu ei. Ce putem face ? Ii aratam cu degetul si ii blamam ? Si fricosii sunt pana la urma oameni. Nimeni nu ne obliga la nimic dar daca vrem sa dam o mana de ajutor cum o facem ? Viata in frica e un chin, e plina de durere, de nesigurante care iti acapareaza tot timpul, te face optuz si nesigur.

      Legat de al treilea paragraf, vroiam sa spun ca ceea ce numim iubire, nu e decat, de cele mai multe ori, sex. Nu ca sexul nu e bun sau care sunt riscurile si beneficiile lui, ci doar ca, de cele mai multe ori, confundam sexul cu iubirea. E bine sa ajungem sa facem diferenta.

      Si ca sa inchid explicarea comentariului precedent, asa cum spui si tu, fara intelegere, e greu sa iubim si sa ne intelegem cu ceilalti oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s