But, baby, it’s cold outside….

Whoever fights monsters should see to it that in the process he does not become a monster. And if you gaze long enough into an abyss, the abyss will gaze back into you.

Friedrich Nietzsche

Întotdeauna după ploaie iese soarele. Întotdeauna. Da, adolescenților care vă dați lame că viața e crudă și nimeni nu vă înțelege, vorbesc cu voi. Nu am putut înțelege niciodată orientarea asta de gânduri cum nu am putut-o, ca și consecință, adopta. E ușor să te dai bătut în viața asta și să te ascunzi în spatele lui nimeni nu mă înțelege oricum, așa că de ce să mă obosesc să îi înțeleg eu pe ei? E mai ușor să te închizi în tine și să spui că de acum înainte nu o să mai lași pe nimeni să te facă să te simți prost și nici n-o să-i mai lași să te umilească. E mai ușor poate să te minți că poți face asta fără să nu te pierzi pe tine, și implicit mințile tale în proces. Dar nu înseamnă întotdeauna că e și mijlocul corect de-a rezolva problema ta cu lumea. Asta nu te face a free thinker, un om eliberat de constrângerile sociale, care trăiește paralel cu ele și deci liber. Nu ești liber dacă te minți că nu ai cătușe la mâini, e doar ceva ce îți spui ție, dacă suferi de maladia asta. ca să poți să te uiți în oglindă fără să vrei să o spargi.

Am început să urăsc lașii. Mai ales lașii cu gură mare, fără fapte în mână. Ăia care jură pe ce au ei mai scump că ai mâța în sac, chiar dacă tu nici măcar nu ai văzut mâța pe gard, darămite să-ți vină ideea să te repezi la ea și să o bagi în sac. Ăia care nu te pot atinge, dar te insultă, pentru că li se pare lor mai șmecher așa, să facă noroi din nimica. Pentru că îți trebuie demnitate să recunoști că ai greșit și că altcineva a avut dreptate în momentul ăla și să lași armele jos, că nu te atacă nimeni. Să te simți un pic amenințată, te simți ca și cum lumea ta mică și banală a căpătat un nou înțeles,  o nouă semnificație. Și trebuie să lupți, să nu carecumva sfânta ispită să-l facă pe celălalt să creadă că tu ai cedat. Nu, tu ai venin în tine, trebuie să te bați și când nu te bate nimeni, și când lupta e deja încheiată. Un fel de Don Quijote, gen cum adică îmi spune mie cineva că nu am voie să fac aia? Gen cine se cred? Eu sunt Don Quijote, cavaler, alea alea. M-a făcut mama cu moț aristocratic și tre să mă reped la morile alea de vânt că ele sunt uriași și mă atacă. Sunt amuzanți, specia asta de lași, cum se tăvălesc ei înșiși, de mâna lor în noroi, când tu nici măcar nu te-ai obosit să arunci o vorbă defăimătoare la adresa lor, una care să te poată cataloga undeva pe aproape de cea mai joasă speță, în care se tăvălesc ei. Dar cum spuneam, îți trebuie demnitate să te dai la o parte când oameni mai mari și mai experimentați ca tine îți spun să o lași baltă până ți-i bine. Mulți nu o mai au, au vândut-o pe efemera acceptare legată de primul punct. Nu, de fapt e vorba de orgoliu. Iar când te orbește orgoliul…

Mi-am dat seama în luna asta cam cine îmi sunt prietenii și cât de ușor îi poți pierde. Și nu vă gândiți că de mâna mea să-i pierd, atunci măcar aș fi avut conștiința împăcată, ar fi fost mai ușor de digerat tranziția . Marea majoritate a oamenilor de acum sunt slabi, ușor influențabili și și mai ușor manipulabili. Nu lăsați imaginile de pe facebook să vă umbrească judecata, alea sunt expresia slăbiciunii din ei. Cu cât sunt mai multe și mai inteligente, cu atât îți poți da seama cât de slab e de fapt omul acela, cât de fragil, cât de vulnerabil. Oamenii de acum merg după cum bate vântul. Dacă bate către inteligență, un doi vezi masele cum se orientează masiv spre chestii de-alea inteligente, șmechere, să vadă lumea că nu mă prostesc. Dacă bate către prostie e mai rău, că atunci valurile sunt și mai mari. Dacă un om din ăsta e înconjurat de oameni proști și mai e și interesat, ai să vezi cum migrează spre prostie, ca molia către neon. E fascinant cum o persoană care și-ar da sufletul pentru tine, tace satisfăcută într-un moment cheie, când ai nevoie maximă de ajutorul ei. Sau mai multe. E surprinzător cât de repede te poate vinde un prieten pe un borcan de Nutella și pe un frigider împuțit. De-ar fi materialismul, dar invidia…invidia e mai cruntă în cazul ăsta. Să reușești să fii mai bun la ceva în lumea asta de prostălăi și dacă vor putea, te vor lăsa să te duci tare, că oricum , de fapt nu dau două cepe degerate pe tine. Oricum ești prea serios, prea îți vezi de treabă, prea ești liniștit. Uită-te la tine, cu relație ca lumea, cu un bărbat care te adoră…oricum nu prea văd ce e de plăcut la ea, uită-te și tu, merge la cursuri fără să se machieze, nu se vede în oglindă?? Prea nu râzi la poantele alea josnice, de copii de clasa a șasea, pentru că hă hă hă, ai trecut de clasa a șasea acum vreo…șapte ani să fie? Mhm. Prea nu vii moartă de beată din club, dar mândră de tine, că ai băut cu două shoturi mai mult ca ieri seara și victorie, nu ai borât încă. Doamne, uită-te și tu la ea cum se pregătește de examene, gen chiar vrea să le ia. Fascinant! E penibil cum o persoană care te detestă în secret, dar te place când nu-i nimeni să vadă lucrul ăsta, e capabilă să te lase să te duci la fund dacă se poate, doar din pură vanitate personală, dar se întâmplă. Și când se întâmplă, obrazul sus, baby, și mergi înainte. De aici încolo nu o să fie mai bine, nu nu…Sunt doar pure scenarii care se repetă over and over and over again.

Că vorbeam de demnitate, am văzut monștri. Not the Hollywood type, mai degrabă genul ăla de monștri de sub pat, ăia de care ne temem toți. Monștrii sunt printre noi, e omul lângă care treci strada în fiecare dimineață.  Sunt oamenii ăia respingători, capabili de furturi, omoruri, violuri, dar sunt și oamenii ăia care au renunțat la ei înșiși. Ăia sunt cei mai periculoși. Uneori mă gândesc cum ai putea să renunți la tine însuți, dar mi-am dat seama că poți. Ajungi la o vârstă în care îți dai seama că ai ceva ce oamenii nu plac? Fuck everybody, tu o să iei chestia aia și o să o faci din ce în ce mai mare. Să mai fie și mâncare sau alte tâmpenii să te ajute…e ca și cum ai vedea o bombă cum explodează în slow-motion…prima dată face boom și după aceea zboară scânteile în tooți cei din jur. Veninul, ciuda aia că ei nu te înțeleg, dar tu o să-i saapi, o să-i sapi tu, știu! O să te împrietenești cu ei și o să-i pupi în fund (prostul nu-i prost destul dacă nu-i și fudul) și o să le cânți în strună și dacă vor să se arunce de pe clădire, o să mergi să le ții batista, da de cineva după aceea o să-ți ridice o statuie. Ești prietenul perfect, prietenul veteran, prietenul mereu alături de tine, chiar și când îți faci rău ție și el știe asta. Prietenul adevărat e ăla care te susține necondiționat și nu te critică niciodată, chiar dacă ești prost făcut grămadă câteodată. Tu ai făcut totul exact cum trebuia, da de te acceptă și pe tine cineva, să te iubească și pe tine cineva. Genul ăla de prieten care te face cumva pe față, dar noțiunea diametral opusă în funcție de fiecare grup pe care-l frecventează separat, pentru ca mai apoi să aibă tupeul să se numească prietenul tău și să se bată și cu cărămida în piept cu asta. Și dacă să zicem că bomba nu a explodat, încă stă bine, mai bagi TNT la ea, să sară ea în câțiva ani în aer, cu mai multe scântei, dar problemele tale nu s-au ameliorat și toată lumea continuă să te urască pentru că ești o persoană răutăcioasă, rece, dubioasă, atunci ce contează? Aduceți TNT-ul, să cânte muzica de tăiat vene, cu versuri care denotă clar tulburări clare de comportament, comportamente obsesive, posesive și povestea poate continua. Dacă nu mai faci nimic să dezamorsezi bomba și nu îi lași nici pe alții să te ajute, dacă tu nu ești în stare….fuck it, ai renunțat la tine, nu îți mai pasă de tine, nu te mai doare de tine și nu meriți mila mea, nici compătimirea mea. Nu mă interesează că ești mare cât un munte, sau mică cât gaura șoricelului, ești în căcat pentru că tu te-ai băgat în căcat, pentru că nu faci nimic să fii mai mult decât o persoană de căcat și oamenii observă asta, indiferent de modul în care arăți. Și ceea ce te face un monstru și implicit, cea mai mare pedeapsă a ta, este faptul că nici nu o să-ți dai seama când TNT-ul adunat meticulos pe tine o să explodeze, cum nu îți dai seama cât de greșit este modul tău de a privi lumea. Ăsta e monstrul, nu cel care vine să mă atace cu un cuțit…de ăla știu să mă apăr, îl văd venind, pe când ăștia…ăștia oare îi vezi înainte să fie prea târziu?

E greu să fii de felul meu și să trăiești înconjurat de șerpi. E ciudat, paradoxal aproape, ca în loc să suferi, să te doară, să nu simți nimic apropo de o  asemenea situație de fapt. Ca și cum te-ai obișnuit, ca și cum te-ai călit suficient cât să nu te mai doară sufletul fără rost. Îmi place, e mai bine, e mai safe. Dar nu înseamnă că dacă am ajuns pe marginea abisului menționat în citat, o să mă arunc în el, înseamnă că abisul se uită la mine încă o dată și îmi spune să nu cad, niciodată, atât de jos cât să mă pierd pe mine însămi și să devin una din ei , fantomele fără scop și fără substanță care bântuie pe străzi căutând ziua de ieri sau pe poimâine. E o lume ciudată pentru un tânăr, o lume în care nimeni, nimeni în afară de mintea ta, autocontrolul și tăria de caracter, nu îți păzește spatele, ci ți-ar vârî cuțitul în spate, for a little something: niște acceptare din partea celor din jur, un stimul în orgoliu, pentru senzația de auto-control, niște bani, niște Nutella.Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri. Numai câte buruieni diferite poți găsi pe-un câmp. Dar hei, la sfârșit, ce poți să faci e să-ți aduni ciulinii de pe pantaloni până n-au ajuns să lase răni în carne și să îți vezi de drum. O fi frig acolo, în lume, dar dacă n-ai învățat până acum, data viitoare sigur vii mai bine îmbrăcat.

Anunțuri

2 gânduri despre “But, baby, it’s cold outside….

  1. Scuze daca asta o sa te deranjeze, dar cred ca esti prea dura cu altii si prea blanda cu tine. Intotdeauna, cand apare o probleme, bine ar fi sa incepi de la tine analiza. Asta fiindca ceilalti nu o sa se schimbe, nu devin mai buni, mai rai, mai nobili sau mai misei dupa ce te-au cunoscut pe tine, doar poarta o masca ce uneori se subtiaza pana la punctul in care se rupe. Dar poti fi tu schimbarea 🙂 Daca ceilalti te insulta, incearca sa afli de ce. Vad la tine un simt al orgoliului puternic, te simti neindraptatita, dar te intrebi oare unde si daca ai gresit sau esti orbita de simtul cupabilitatii celorlalti? Exista un quid pro quo, se zice ca atragem oamenii pe care ii meritam si care ne merita. Crezi ca nu de mana ta ii pierzi? Posibil sa te inseli. Asta fiindca daca tu ai slabit legatura, ceva a putrezit, altii o sa ii atraga ca albinele la mierea proaspata. Si daca mai e si o „mana larga” capabila sa cumpere, au sa plece. Dar poate, doar poate, au avut un motiv sa plece. Zici ca esti inconurata de serpi, dar daca si tu ai devenit unul din ei? Cine se aseamana sa aduna… Fa tu o schimbare, fii o pasare libera si o sa te inalti. Lasa-te in decadere, cuprinsa de invidie, de rautate, de resentimente si o sa te ingropi singura. Si inainte sa ma injuri, ia o pauza si gandeste-te.

  2. 1. Nu obisnuiesc sa injur criticile bine argumentate. Mi se pare idiot si neproductiv.
    2. Sunt foarte dura cu mine, de aceea in loc sa spui ca sunt prea blanda cu mine, gandeste-te ca avand asteptari mari de la mine, am asteptari mari si de la cei din jur. Acuma depinde si ce intelegi prin mare. Cer chestii de bun simt, multe care dispar pe zi ce trece in contemporanii mei.
    3. Intentia mea nu a fost de a fi orgolioasa si de-a ma ridica in slavi. Nu cred ca am scris vreodata ca sunt mai buna decat restul lumii. Acuma sunt si eu om, suntem egali, dar ne dezvoltam diferit. Si am tendinta sa analizez atent pe cei din jur si imi dau seama de multe, pentru ca e un lucru pe care l-am exersat in timp si rareori m-a dezamagit.
    4. Apropo de sarpe….Nu sunt sarpe. Din contra, faptul ca vad serpii inseamna ca deja sunt libera. Tu crezi ca un sarpe ar scrie asa ceva? Gandeste-te si tu daca genurile de oameni despre care am scris, ar pune mana sa scrie atat de critic despre o categorie careia ar apartine? Serpii sunt foarte protectivi cu ceilalti serpi. Si ca tot vorbim de serpi, eu vad in societatea in care traim o societate oportunista. In genul asta de societate sunt serpi. Iar eu sunt…soricelul, daca imi permiti sa fac o metafora din asta. Serpii ma urmaresc pentru ca vor ceva de la mine, vazand ca sunt diferita. Poate soarecele e un exemplu nefericit, pentru ca nu sunt nici slaba, nici inofensiva, nici nu consider ca ceilalti imi sug sangele sau ma sufoca pana la moarte. Din contra, un om care are ceva de oferit, ceva diferit, intotdeauna o sa fie urmarit si inconjurat de serpii carora le este prea lene sa faca ceea ce trebuie sa faca. Pana la urma despre asta e vorba in ceea ce scriu. Daca vad ca iti merge, ca ai ceva in cap, automat profitorii se iau dupa tine pentru ca vor sa le fie si lor bine sau vor sa iti taie elanul, ca sa te bage in patura mediocra de oameni care tac si executa si nu au niciodata nimic de spus in apararea lor. Si da, acolo e orgoliul, orgoliul omului care nu isi poate recunoaste lipsurile si nici nu incearca sa si le repare. De ce, doar poate poate isi gaseste un fraier de pe care sa profite. Mai ales la noi. Si inainte sa ma bagi si pe mine in categoria asta, incearca sa citesti printre randuri. Nu ma disculp pentru ceea ce fac, din contra, de multe ori am scris despre ceea ce cred eu ca e defect la mine, cu sinceritate. Acum ce-ar trebui sa fac, sa scriu ca nu sunt buna de nimic, cand de fapt ca orice alt om, am si eu calitatile mele?
    5.Crezi ca atrag serpi pentru ca sunt sarpe la randul meu? Asta e interesant. Stii ce ce? Pentru ca sa spunem ca am cativa prieteni, nu multi si guess what? inca suntem prieteni, ceea ce dovedeste faptul ca pot fi exceptii de la regula. Inseamna ca ei sunt serpi ca eu sunt sarpe si toti suntem serpi sau cum? Nimic nu a putrezit, din moment ce sunt capabila sa pastrez legaturi cu oamenii si ma pot atasa de ei si ei de mine. Sunt o persoana care se ataseaza repede de oameni si mi-as putea face prieteni si pe Luna, dar daca un om, dupa un anumit interval de timp,nu ma respecta, ce sa fac? Sa fiu pink and bubbly and fuzzy in timp ce persoana respectiva ma ia de fraiera? Pot sa plece. Au plecat multi si am suferit dupa fiecare, pana mi-am inchis in cele din urma golul lasat in suflet. Cand am gresit, mi-am cerut scuze. Am luptat pentru cei la care tineam. De multe ori, insa, altii au gresit si n-au facut nimic apropo de asta. Si pentru aia, am trecut peste. Ce era sa fac? Sa astept sa cada frunza? Vrei sa spui ca tu nu ai terminat-o prost cu nici un prieten de-al tau, sau cu mai multi de-a lungul timpului? Asta ce te face, sarpe? Poate sunt prea permisiva cu persoanele cu care ma imprietenesc si de aceea probabil nu le inspir respectul necesar, habar n-am. E ceva ce incerc sa aflu de multa vreme. Si crede-ma, eu ca sarpe nu e raspunsul. Era prea usor sa fie asa.
    6. Tocmai faptul ca nu ma las sa cad in invidie, rautate si resentimente ma impiedica sa devin sarpe. Unui om care ajunge la stadiul asta deplorabil nu ii mai ramane altceva de facut, decat sa suga viata si bucuria din cei din jurul lor si Dumnezeu mi-e martor ca nu sunt genul asta de persoana. Ma tot schimb, pentru ca fiind critica cu mine, stiu sa-mi ajustez comportamentul. Intotdeauna cand mi se aduce o critica, meditez asupra ei, niciodata nu o las sa treaca pe langa mine, ca ce ca ala-i prost si nu stie ce vorbeste. Daca as fi o persoana asa negativa cum m-ai descris, as fi singura si bucuroasa inca ca sunt singura. Stiu ca sunt inconjurata de serpi, dar nu ma identific cu ei. Ceea ce am scris este o observatie a lumii din jurul meu ; tu daca observi un lucru care nu-ti place, inseamna ca te identifici cu el?! Sunt deschisa la oameni noi, inca n-am murit. Cat respir, o sa fiu deschisa la prietenii noi si la experiente noi, pentru ca nu pot trai fara oameni si in ignoranta. I’m a people person.
    7. Mai citeste chestii pe care le-am scris aici. Ai fi surprins sa afli cat de mult te poti insela apropo de mine.
    8. Spor la citit si mersi de comment. Chiar m-ai facut sa ma gandesc la chestii, dupa cum ai citit deja.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s