Wild, young and free

V-ați întrebat vreodată cum naiba ar trebui să vă comportați ca adulți?

Proștii sunt fericiți, deștepții bâjbâie pe întuneric ca orbul în Brăila, poate poate află care-i faza cu prostia asta de adultitudine.

Așa o să-i spun, adultitudine. Ce, ești poliția cuvintelor, și îmi spui tu mie că adult și atitudine nu este un cuvânt? Fii atent.

Cea mai penala chestie legată de adultitudine este faptul că întotdeauna ceilați par să se priceapă atât de bine la ea, spre deosebire de tine. Toată lumea la sfârșitul zilei au ceva super interesant, antrenant, perfect de făcut pentru ei. Întotdeauna, la sfârșitul anului universitar se adună isprăvile. Tu ce practică ai făcut? La ce firmă? E una internațională? Ai făcut nimic și ai primit certificat? Norocoaso. Vai, mi-am găsit un job așa mișto, o să fac un internship două săptămâni, o să mulg caprele de coadă la bunicul la stână. Ai auzit ce tare? de coadă!! Da da da…dă certificat, experiență profesională. Da, da, da, am trecut-o în CV. Da da da, alături de experiența profesională cu organizația studențească, unde mai mult am fost moartă de beată pe la concerte. Glumești? Am trei oferte deja, și încă nici nu m-am hotărât pe care să o aleg. 

Asta venind din partea unor tăietoare profesioniste de iarbă la câini, care petrec mai mult timp la manichiuristă, decât pe băncile facultății. Ele știu, măi, de la distanță, au deja experiență vastă pe piața muncii. Meanwhile, eu mă pun frumușel și scriu pe google joburi în traduceri. Apăs pe enter cu ochii mari. Apar câteva sugestii. Câteva din 2009. Găsesc ceva interesant. Anulat. Uniunea Europeană? Tre’ licență. No tengo licență. Nu mă dau bătută, mai caut. Nimic interesant, totul bla bla bla-ul ăla care dacă face ceva, mă sperie și închid clapa la laptop cu un oftat. Vreau să fac ceva în așa ceva, dar porțile cetății-s încă închise, deși știu patru limbi străine. Bine, italiana la nivelul de io mangio il pranzo , dar în Spania nu mor de foame, să mă plouă în șanț. Nu știu care-i faza cu piața de muncă, de, dacă îmi caut un loc de muncă toate sunt SF-uri. Târguri de joburi? Traduceri? No, no, no, monsieur, rien pour vous! Da, dar toată lumea are un loc de muncă în domeniul ăsta. Unde naiba le găsiți? Care-i secretul vostru?

Am ajuns să mă întreb în căutările mele ulterioare, cum de absolvenții de Marketing, de exemplu, lucrează la Kaufland, când e plin de joburi de Marketing. Gen, plin! Și în HR…ioooi, doi ani, doi ani mi-a luat să îmi găsesc un job în domeniu. De accounting și de-alea nu zic, că dacă e, întotdeauna e un PF în colț căruia să-i ții evidențele, când ești chiar atât de lipsit de noroc. De limbi străine toți au nevoie: Fluent in English and French. Io, io! Bachelor in anything but your major. Mă-ta, mă-ta. Când văd un afiș cu târg de joburi în facultate, îmi vine să mă duc la el să-l sfâșii, apoi să-i dau foc, apoi cenușa să o bag în WC și să trag apa. Știu că e fără speranță pentru că îmi trebuie google-ul de multe ori numai să dezleg ce vrea să reprezinte jobul, pentru că nimeni nu mai spune vânzător și contabilă anymore, eventual doar angajatorii de peste 65 de ani, care nu știu altfel și care nu angajează în domeniul meu.

Dar mă mănâncă tare în freză, deci nu o să mă dau bătută până nu dau peste acea persoană pregătită să instruiască tinerii vlăstari fără experiență în tainele domeniului mult visat. Astăzi nu mă panichez că CV-ul meu însumează o pagină și e sec, că nu pot scrie prea mult despre cât de deosebită și minunată pot să fiu. Astăzi adultitudinea nu este o problemă, dacă nu îmi uit un tab în Opera cu un loc de muncă pentru care nu am nici o calificare, ca să îmi taie elanul de-a mai face ceva.

Wild, young and free? În casă, cu bibliografia, skype-ul și…cam atât….ăăăă….wild? Dar să nu ne stresăm cu facultatea, nu o să ne ajute prea mult după ce terminăm. Ei bine, imaginează-ți ce bine sună asta cu restanțe.

Young? Oare sunt singura care crede că-și irosește tinerețea în treaba asta, când ar trebui să plece în lume și să se minuneze?

Free? Când în loc să caut locuri de muncă, caut apartamente în locurile pe care vreau să le văd și mă întreb dacă fugitul în Grecia cu trei schimburi de haine și două săptămâni de chiloți se ia ca experiență profesională.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s