E toamnăăăă!!

Quote about fall, and one I personally find so true. I enjoy the flowers of spring, but give me the autumn leaves and I am in bliss

And I love it better than spring.

N-am mai trecut de mult timp pe-aici, dar dacă ceva e sigur, e faptul că din când în când mă întorc înapoi, mai las o vorbă, mai las un gând. Azi am chef să vorbesc despre toamnă şi cât de mult îmi place ea, în special anul acesta.

În Cluj, clădirile istorice şi griul asfaltului şi trotuarelor se potriveşte mai bine cu ruginiul frunzelor. Totul, în afară de pinii de la intrarea din facultate, devine roşiatic, portocaliu sau galben. E o sărbătoare a căldurii vizuale, deşi afară e din ce în ce mai frig, e apropierea de terminarea unui ciclu al naturii şi începerea unuia nou.

Dacă ar fi să aleg, îmi place toamna mai mult decât primăvara. În trei sferturi din cazuri, primăvara este mult mai frig decât toamna, deşi teoretic ar trebui să ne îndreptăm spre căldură. Nu de puţine ori, primăvara, şireata de ea, se joacă cu temperaturile: ba e cald, ba e frig, ba e de tricou, ba nu există suficient material în lumea asta să te protejeze de cancerul de-afară, chiar dacă e mai. Pleci de-acasă, e soare, ajungi în centru, plouă torenţial. Şi n-ai umbrelă. Şi ajungi la facultate ca un câine ud, cu picuri de apă pic-pic-pic din păr. Şi ghici ce? Mori de cald, nu de frig, cum ar zice unii, pentru că afară nu e frig, no sir, si e doar una dintre acele dimineţi în care ai estimat greşit temperatura de-afară şi prognoza meteo când ai deschis geamul în bucătărie să verifici, TOCMAI ca să nu te îmbraci necorespunzător. Eh, dar cum ziceam, accidentele de genul ăsta sunt inevitabile.

Plus că primăvara nu e verde, e foarte foarte gri. Şi plouă o grămadă, când ţi-e lumea mai dragă, tocmai pe când te aştepţi să se atenueze frigul de-afară, din februarie adunat şi alimentat cu grija de Mama Natură, în aşa fel încât să nu plece prea curând. Măcar toamna se desparte mai greu de vară şi îţi reaminteşte constant că o să vină căldura şi trebuie să te bucuri de ea, cât mai ţine şi da, vine frigul cel mare pe la sfârşit de noiembrie, dar de puţine lucruri mă minunez ca de prima cădere de zăpadă. E ca şi cum, la 21 de ani, nimic nu s-a schimbat din copilărie, când zăpada însemna săniuş, patinat şi bătăi cu bulgări şi construit de oameni de zăpadă. După ce trece extazul, înseamnă apă îngheţată în toate orificiile, fleaşcă cu noroi şi jeanşi uzi până la genunchi. Sper să mai ţină căldura, chiar sper.

Dar să revenim la toamnă, sezonul în care ceaiul e aşa de bun seara, cu Proust şi cu o gogoaşă plimbată de acasă. Când parfumul cu esenţă de migdale se imbibă în eşarfa cu floricele şi miroase dulce dulce şi plăcut şi hainele sunt prea subţiri pentru luna asta din an, dar nimeni nu se plânge.

Să ne bucurăm cu toţii. E acea perioadă din an în care programul nu s-a aglomerat atât de tare, încât să nu mai observi că cele două raţe de pe Someş, încă mai înoată pe lângă pod.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s