Cele două dimensiuni ale păsării

Animate your funny ecards with voice and movement with the free Animate Me app! Animate Photos to move to any sound - Turn this ecard into a funny video ecard!  http://www.animatemeapp.com/getI actually give LOTS of fucks. Tons of them. I'm a Prostitute of feelings  ecard, funny, humor, lmao, lol, lmfao, inappropriate, offensive, blunt

Sunt momente in care chiar vreau să am prieteni, doar pentru că am impresia că oamenii sunt drăguți și te poți împrieteni cu ei. Apoi mă atașez de ei și cred că o să depășim limita aceea a discuțiilor despre subiecte triviale, ca facultatea, și o să trecem la subiecte mai interesante, ca viața personală. Dar cumva pe drum, dorința asta de-a mă conecta cu cineva e tăiată de cererile persoanei. Și mă gândesc că aș face orice numai ca să fie bine, dar am învățat din greșeala prietenului care cere, dar e prea ocupat să dea înapoi. Deci ori mă cert cu pereții și încetez să vorbesc cu totul cu persoana respectivă, pentru că dacă nu tot eu mă dau pe fund, atunci persoanei ăleia prea puțin îi pasă de prietenia noastră, ori ne distanțăm.

Și eu contemplu ideea de-a avea pe cineva care mă înțelege până când trebuie să vorbesc despre viața mea, și problemele mele adevărate, și mi se opresc vorbele în gât. Mai bine nu, mai bine aș fierbe cuvintele alea ca pe sarmale, decât să le spui cuiva care nici măcar nu mă ascultă, și dacă mă ascultă, atunci nu mă crede.

Nu îmi place singurătatea, momentul ăla în care toată lumea vorbește în jurul tău, de multe ori și cu tine și tu te detașezi, gândindu-te ce folos are să spui ce ofuri ai, când parcă nici un of de-al tău nu e și al restului lumii. Când e absurd să ai pitici pe creier și să fii tu în același timp. Când e imposibil să fii tu și să fii și prietena cuiva.

Și când se desparte cineva, îmi dau seama că acele calități de ascultătoare cu care mă laud ruginesc de neexercițiu. Ori asta, ori nu mai știm să vorbim între noi. Sau nu mai am eu cu cine. Parcă de nimeni nu sunt atât de apropiată încât să îi pun la speed-dial. Nu mă lasă ceva. Nu pot să le spun cine sunt eu de fapt, cum nici ei nu-mi arată cine sunt ei de fapt…pentru că oi fi prea serioasă? neserioasă? naiba știe.

Cert este că decât cu oameni care-mi spun că-s chiar amuzantă când ies în oraș și că sunt mai frumoasă cu machiaj decât fără, deși vorbim de aceeiași față, mai bine singură. Oamenii aceia sigur nu or să mă facă să râd cu sughițuri în nădragi de casă, nici n-or să aprecieze faptul că dincolo de ceea ce fac, sunt un om cu aceleași nevoi ca și ei.

Prietenia e ca un unicorn, probabil am nevoie de mai mult de un cocktail ca să îi simt prezența, înconjurată fiind de oameni nepotriviți. Prietenii mei nu sunt ca un sutien, aproape de inimă și acolo să îți ofere suport, sunt ca un sutien care-i întotdeauna cu două numere mai mici și te împunge in coastă, dar tu te încăpățânezi din nou să îi folosești, deși nu-i bun.

Cine sunt și ce-i de capul meu? Nimeni nu știe. Dar hei, sunt aici să vă ajut cu facultatea dacă vreți.

Anunțuri

Un gând despre “Cele două dimensiuni ale păsării

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s