„Suge-o Ramona!” sau „De ce n-o să scriu vreodată o carte în română”

Se dorește a fi un review pentru cartea Suge-o Ramona a lui Andrei Ciobanu.

Mai citește o dată primul rând, probabil nu-ți vine să crezi că am pus mâna pe așa ceva. Daaar când îți faci update-uri la tabletă, se întâmplă să dai cu ochii de secțiunea Books din Google Play și să vezi acolo stând această minunăție, cu copertă roz cu negru, ditamai acadeaua bonus, pe locul întâi. Ați auzit bine, locul întâi.

Prima dată mi-am deschis preview-ul gratis al cărții, profitând de valurile de wi-fi stabil de care mă bucur în propriul cămin și de o scurtă pauză între cremele de prăjituri și a fost dureros. De fapt nu, e genul acela de text pe care-l citești pe un blog din ăla fără perdea, singură în camera ta, până vine maică-ta și te întrerupe. Pentru că n-ai vrea să te vadă maică-ta citind așa ceva, dooh! Această chestie s-a născut în urma publicării succesive de părți pe o pagină de facebook unde dau click toate cele sărace cu duhul, avide să citească despre sex fierbinte, dar care apoi își fac cruce, mulțumind lui Dumnezeu că ele sunt de fapt monumente de virtute, care nu au aplecări spre treburi din astea neortodoxe. Genul de text care are toate șansele să fie citat de către pisi care n-a mai citit nimic de când doamna învățătoare a obligat-o să citească Punguța cu doi bani în clasa a treia.

Cartea aceasta are un erou, Andrei (such wonder!) care povestește aventurile sale din liceu într-un univers sucevean unde 99,9% din fete sunt curve, iar 0,1 % este reprezentat de Ramona, personaj feminin obsesiv asupra căruia eroul ezită  constant să pună o etichetă (ba e curvă, ba nu e, dar e totuși un pic curvă pentru că și-o pune cu toți, mai puțin cu el). Bineințeles, această eroină este plină de spirit și substanță, când în mod constant refuză să se culce cu eroul principal, pe motive morale, deși are suficient de puține constrângeri morale să se culce cu cel mai bun prieten al său, eventual și cu alții, să îl țină pe jar pe eroul principal cum numai o eroină a unei pagini de facebook poate, eventual să sufere cu amar într-un mod atât de fake, încât zgâriatul de cretă devine melodie clasică, comparativ cu lamentațiile ei total contradictorii. Și că tot vorbeam de curve, omul acesta a penetrat universul acela în care bananele, căpșunile și alte fructe au suferit desemantizări violente. Desigur, după ce spune că a fost futut în cur  mă scuzați , „sodomizat anal” (whatever that is), a făcut total random sex în trei, cu două tipe pe care le-a cunoscut într-o seară random în club, plus sex în club în care bodyguardul a fost complice, nu călău, are dileme existențiale cu privire la a spune că a tras pe nas sau a luat extasy, pentru că……

Vine poliția …și-mi ia toată marfa…. (scuzați această referință de manea, dar în caz că vă întrebați, da, această chestie care se vinde în librăriile respectabile de pretutindeni, are și pasaje cu manele în care se presupune că toată lumea știe versurile lui Salam și în care un bar de genul este asemeni unui tărâm mitic în care toată lumea este frumoas parfumată, elegantă și cu ocupații perfect legale)

Desigur, toate astea pentru că personajul Andrei este un personaj atât de opac, și realitatea este așa de subtil împletită cu ficțiunea, încât s-ar putea să îl vedem any day now pe autorul acestei capodopere ficționale luat de poliție pentru indigestie produsă de consumul excesiv de salată de fructe…dacăă știi cum zâc.

Și pentru că am folosit cuvântul magic sex, trebuie să le spun amatorilor de gen că această carte este perfectă pentru ei, dacă doresc să-și facă laba sau , citez „sunt sigur că sunt multe persoane care citesc chestia asta și se duc după aia să plângă sub duș numai gândindu-se că în lume există suflete atât de negre și murdare încât să găsească plăcere în astfel de tehnici degradante de afecțiune umană”(pg. 49 a pdf-ului ce poate fi găsit foarte ușor pe net). Eu aș plânge, nu lacrimi de fericire pentru că în sfârșit m-a futut cineva în cur cum trebuie, ci lacrimi de amar pentru toate chestiile pe care multă lume le urăște în grila de vârstă 20-35 de ani,  dar pe care cu toții le distribuie pe facebook, cu ochii radiind de încântare în fața genialității scriitoricești a unui pseudo autor al cărui loc este pe scenă, făcând glume pentru cei cărora nu le trebuie multă subtilitate ca să râdă ca porcii, râgâind bere.

Ceea ce citiți sunt pagini pe care redactorul ar fi trebuit să i le înfigă sul în dos, ca să simtă ce înseamnă să fii futut pentru că ești un scriitor imbecil, fără gemete și sudoarea care însoțesc de obicei un astfel de raport. Este „o poveste semi-amuzantă” doar dacă nu ai simțul umorului. Altfel spus,  e cel mai urât coșmar al unui literat, de la Fluturi, cartea cu metafore gen „îți târăști sufletul ca un sac de cartofi” și celelalte crap-uri editoriale care s-au mai scos, ce fac facebook-ul să vuiască apreciativ.