Zici că nu știu să traduc, huh?

 Deja Moo...

A fost odata ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, eu acum trei ani, pe holurile unei facultăți de Litere, în fața unei uși albe. Era ziua înscrierilor. Stăteam acolo cu mama, 180 de lei, chitanțe tot rezolvat, pe gânduri. Și în acea zi am hotărât că mă înscriu la Litere și nu la Limbi Moderne Aplicate, deși aveam șanse maxime să intru la amândouă, fără mare efort. De ce nu Limbi Moderne Aplicate? Pentru că atunci, având în vedere că la vremea respectivă habar n-aveam ce să fac cu viața mea, m-am gândit să aleg jumătatea de coală A4 care îmi oferea posibilitatea să ajung profesor, traducător, redactor, etc, în defavoarea celeilalte care îmi oferea o singură chestie sigură. O decizie bună într-o economie slabă, nu-i așa?

Că doar ce se poate întâmpla, nu-i așa?

Trei ani mai târziu, cu câteva luni până la susținerea licenței, mă gândesc că deși am avut momente în care am plâns cu amar, în prag de ulcer, regretând decizia de-a mă fi înscris vreodată la facultatea asta la care sunt, și nu la cealaltă, unde da, ai 17 examene, dar îți permiți să citești de plăcere în timpul semestrului și să te uiți la seriale în sesiune, tot nu regret decizia pe care am luat-o. Știți de ce? Pentru că într-un mod pe care doar un literat adevărat l-ar putea înțelege, am ajuns, să mă simt mai bogată sufletește. Regret că a trebuit să învăț toată gramatica aceea greoaie, care pe-o ureche mi-a intrat și pe cealaltă mi-a ieșit, rezultând în sentimentul acela că nu am evoluat prea mult la engleză, ci mai degrabă mi-am înfrumusețat ceea ce-am construit deja. A fost surprinzător să constat că există o dimensiune ciudată a muncii, genul ăla de dimensiune care te dă de pereți, te face să-ți vină să urli, apoi te recompensează la sfârșit de semestru, because you’ve been a good kid. Și franceza…franceza a fost sado-masochism get beget. Gen dacă îți place să fii mind-fucked, apoi patted on the back că franceza ta de fapt chiar a evoluat în ultimul timp, recomand cu un pahar mare de apa cu lămâie și obrazul gros.

Dar de ce să nu recunoaștem, astea vor fi amintiri faine…cândva.

Revenind la subiect, pe drumul acesta plin de provocări mici și mari, mi-am descoperit pe drum ceea ce vreau să fiu. Eu pe capul cărora toți au stat că Tuamne, cum e posibil să nu știi ce vrei la 18 ani, când nu ai stat o secundă singură în viața ta și un job era un fel de unicorn. Și nu, vocația mea în lume nu este să fiu profesoară, așa cum trei sferturi din oameni se gândesc că aș vrea să fiu sau că ar trebui să vreau să fiu. Nu mă înțelegeți greșit, cunosc oameni care vor fi excelenți profesori mai târziu, doar nu e jobul meu, nu mă regăsesc în el. Am predat, ca parte din modulul pedagogic, îmi place să fiu ciobăniță peste oi și îmi place să explic chestii, dar de acolo până la a îmi dori să fiu cadru didactic, e cale lungă. Parțial datorită nemulțumirilor față de sistem, pe care le-am țintit după doar câteva ore în mijlocul lui, ore în care profesorii se purtau cu mănuși, încercând să ascundă elefantul din dulapul lor. Parțial pentru că e atâta vânzoleală pentru nimic și atâta nedreptate.

Daar, din nou, ca în perioada Bacalaureatului, Literele sunt I-NU-TILE, dragilor.   A apărut într-un articol. Total degeaba! Deși limbile străine ocupă locul patru în topul acelui minunat articol, care da, acoperea realitatea pieții mai bine decât alte articole de rahat, Literele sunt inutile.

Doamne, citim literatură străină, în limba originală, dar e imposibil ca noi să știm limbi străine, nu-i așa? 

Dacă ar fi să întrebi oameni pe stradă cu ce se ocupă facultatea de Litere, jumătate din ei nu ar ști cu ce se ocupă. Care au cadre didactice în familie vor spune că acolo te duci dacă vrei să te faci profesor. Cei care sunt în jurul vârstei mele, te vor privi de sus zicând: „Pfff, ce învățați acolo…literatură?” doar pentru că ei sunt la Business. Da, băh, până la prânz învăț niște Shakespeare, până la cinci după amiaza niște Proust și închei seara cu niște literatură contemporană. No shit.  Alții vor spune că se învață acolo limbi străine, dar aceia sunt naivi, pentru că deja am lămurit….

Cum…la FACULTATEA DE LITERE să se învețe LIMBI STRĂINE?! Așa ceva este imposibil.

Citind articolul acela, mă gândeam de ce tocmai la Litere nu poți fi traducător, doar pentru că nu studiezi Limbi străine, când de fapt studiezi limbi străine. Nu degeaba când m-am înscris, pe specializarea mea scria Limba și literatura engleză – Limba și literatura franceză. Vedeți acolo? E LIMBĂ scris mare. Da, într-adevăr, față de chestiile foarte focusate de la LMA, pe care mare parte nu le știu, dacă-i iei tare și îi intrebi repede, învățăm balast, dar totuși, și limba străină ți-o îmbogățești, dacă nu prin gramatică, atunci prin alte mijloace. Dacă vrei lucrul ăsta, desigur. Dar jurnaliștii ignoranți/ amatorii care se cred mari jurnaliști pe site-uri la care dau share doar șmecherașii de la Tehnic ca să se simte bine doar absolvenții dintr-un oraș provincial care se descurcă în viață, nu știu lucrul ăsta. Da, într-un fel, citind topul acela m-a lovit în orgoliu pentru că da, e o nemulțumire personală faptul că la Litere fiind, nu o să primești traduceri decât un curs pe semestru, din șase semestre și nici nu ai dreptul să alegi altfel pentru că beeh, tu nu ai dreptul să îți dorești să fii în tagma viitoarelor secretare ale anilor care urmează. Oamenilor funcționali. Deh, trebuie să fii acolo, pilon al culturii, să lupți pentru ea, să te simți mândru că faci parte dintr-o tagmă selectă de intelectuali. E ușor să spui asta când ții un Mac Book Air Pro în poală și te-ai realizat cât pentru trei vieți, cred și eu.

Mă irită faptul că în lumea asta nu ai dreptul să îți dorești să fii mai mult, să vrei mai mult. Nu poți fi omul evantai, bun la mai multe chestii, nu, o să vină specializarea și o să te bată cu ciocănelul să intri de unde ai ieșit, nesimțitule. Tuuu…tu trebuie să îți dorești să fii profesor….de ce fugiți toți de la catedră și vă refugiați în call-center-uri? – asta ar spune unele cadre didactice de la noi din facultate. Voi aveți vise? Voi aveți o voce? Voi scrieți? Voi aveți o părere? Nu nu nu.

Ei bine, uneori e ușor să cred poezia asta, până în momentul acela în care mă uit la un text și îl pot vedea în două limbi străine. E un privilegiu de care nu se pot bucura mare parte din spărgătorii de semințe și cefele late care se laudă pe facebook că sunt mari deștepți. Măi, și când îmi dau un puzzle, ca în copilărie, nu mai am apă, nu mai am mâncare, nu mai există mediul înconjurător. E matematică. Și nici nu-mi dau seama cum trec cinci ore pe lângă mine, când la sfârșit pot să mă uit la obiectul final, într-un word, gândindu-mă că am mai învățat zece cuvinte azi, plus două chestii pe care nu le știam, echivalențe care nu există, plus sentimentul ăla că da, datorită mie, cineva o să înțeleagă un text și cât de mult contează lucrul ăsta, să înțelegi ceva, să ajuți pe cineva să facă click-ul acela în minte.

Poate percepția că la Litere nu ajungi nimic se datorează și faptului că jumătate din efectivul total de studenți dintr-un an nu au ce căuta la Litere. Dacă ar fi așa de adevărat, nu aș avea colegi deosebiți, capabili să vorbească cu profesorii de la egal la egal, pe care îi văd în spatele catedrei acolo în câțiva ani. Înseamnă că toată lumea ar fi degeaba, ceea ce nu e adevărat. Cel puțin nu aici.  Poate că literatura nu salvează vieți, nu face planeta să se învârtă invers, nici nu construiește drumuri și poduri, dar provoacă modul în care privim lumea, și acum, și acum 1000 de ani. Poate n-oi schimba destinul omenirii, dar știu chestii, și asta e lucru mare, într-o lume plină de specialiști care nu-s în stare să facă treburi de bază, dar sunt plătiți ca și cum ar ști.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s