Și dacă iubirea mă așteaptă după colț?

Întotdeauna am adorat miturile astea urbane, care merg din gură în gură între fetele cucuiete, dar singure. Unul dintre cele mai fascinante, mi se pare ăsta :

Dacă ești singură și dorești să cucerești un bărbat, trebuie ca tot timpul să arăți fabulos, că nu se știe niciodată de unde cade porumbelul. Bărbații nu se vor uita niciodată la altceva decât la fabulos, deci nu vrei să strici oportunitățile care ar putea veni în direcția ta, arătând altfel decât perfect. 

Măi, în Cluj chiar nu se știe niciodată de unde cade porumbelul…gen, literalmente. Și nu mică ți-e mirarea când vezi că deși preocuparea principală în perioada aceasta a fost să îți termini licența înainte de termenul de predare, multe dudui au avut timp să se și aranjeze cu ocazia petrecerii câtorva ore în sala de lectură a facultății.

No shit, Sherlock, no shit…

Să explic pentru neștiutori: scaunele din sala de lectură sunt acele tronuri din iad care după patru ore de stat te fac să îți rogi moartea. Sunt prevăzute cu suporturi de prindere care ocazional se mai prind de marginile la buzunarele de la blugi sau de ștramp și amenință să le destrame. E genul acela de loc în care te duci pentru că e răcoare și în care vrei să petreci cât mai puțin timp, pentru că e incomod. E utilă pentru că e unul din acele locuri în care ți-e rușine să te uiți la seriale în streaming, când vezi atâția oameni trudind.

Acum imaginați-vă acele instrumente de tortură intrând în contact cu mătasea aceea elastică din rochiile de vară din mai toate magazinele. Materialul acela care dacă ți s-a dus un fir, arată ca ștrampul destrămat. Imaginează-vă că o să stați acolo opt ore întregi, rumegând la licența dumneavoastră. E un efort intelectual. Oamenii din jurul vostru, băieți și fete deopotrivă, vor face același lucru. Dar tu, spre deosebire de oamenii care se trezesc, mănâncă, se spală, se îmbracă, își iau geanta și se duc înapoi în sală ca să muncească, tu o să mai irosești jumătate de oră ca să te aranjezi ca pentru o primă întâlnire. E pliiin de marocani în sala mare, toți citesc la suporturi de curs groase cât un pack de hârtie, dar tu nu îți pierzi speranța și știi că o să te vadă unul și o să se uite la tine ca la o statuie dintr-o biserică barocă. Întrebarea mea este de ce ai vrea să te fardezi, ca să stai ore întregi cu nasul în laptop, până ți se înroșesc ochii ca la apucați? De ce ai vrea să adaugi chinui ochilor tăi și niște tuș, creion dermatograf, rimel, plus să îți înfunzi toată fața cu fond de ten, pentru ca să respire mai bine?

Oare fetele astea nu au momente din alea în care se freacă la ochi de oboseală și uită că au farduri pe ochi?

Și te faci ca ruptă din stele, te pui într-un colț întunecat, îți vâri nasul în laptop. Mai contează pentru cineva că ai sau nu ai fard pe tine, când majoritatea oamenilor au cearcăne negre sub ochi și nu mai dorm o noapte întreagă de câteva zile?

Iarăși, întâlnirile cu coordonatorul. Face o impresie bună să arăți bine când te duci să discuți cu profesorul de licență, dar trebuie să te aranjezi ca pentru susținere? Singurul motiv pentru care acel om de cheamă acolo este ca să evalueze cum îți merge mintea, respectiv dacă argumentul tău are sens. E și mai amuzant să te duci să vorbești cu coordonatorul, să arăți de parcă după mergi în club sau ieși în oraș cu fetele, dar când ți se dă cuvântul să scoți numai verzi și uscate pe gură, să nu fi în stare să legi o frază coerentă una de alta. Gen, ai venit să faci o impresie bună, te-ai îmbrăcat ca să faci o impresie bună, dar când vine momentul să faci o impresie bună, dai cu bâta în baltă într-un stil colosal. Apoi zâmbești galeș, gen Meh, poate n-a mers cum am vrut eu. Time to be pretty now. Nu e puțin contraintuitiv?

Și că tot suntem la capitolul contraintuitiv, de ce căcat te-ai îmbrăca frumos pentru a celebra ultimul examen, ca și cum ar fi un motiv de SĂRBĂTOARE vreodată?

Și ca să revin la titlul articolului, cea mai simpatică e pisi când iese pe stradă. Gen cobori să lași gunoiul: trebuie să îți iei blugii pe tine, bluzița de Nike, adidași să se potrivească, trebuie să îți piepteni părul și să îți verifici codițele la ochi, apoi să duci gunoiul. GUNOIUL! Te duci să plătești o factură, stai la rând la ghișeu la Electrica: trebuie să îți iei rochiță ca de biserică și să fii machiată. Oricum caserița o să fie o scârbă cu tine anyways.

Și duduile astea între ele, propagă ideea că poate iubirea ta e după colț, cum să pierzi așa oportunitate? Viitorul. Să luăm strada Memorandumului, sau Piața Muzeului, unde mereu mustește de oameni. Tu, îmbrăcată în stilul deja cunoscut. Grupuri de turiști, clujeni, studenți. Toți merg de colo colo, toți au treabă. Am constatat că în general oamenii se uită drept înainte când merg, sau în jos. Multă lume e cu nasul în telefon. Dacă asculți muzică la căști, atenția ți se reduce la jumătate. Dacă ești băiat, mai rămâne un sfert. Bărbații în general nu merg în zone pietonale aglomerate, ca să admire perlele feminității care-și fofilează fustițele colorate încolo și încoace. Asta dacă nu sunt de-ăia 45+ care își fac veacul prin localuri frecventate de studente, căutându-și amantă contra cost. Mai sunt penalii aceia care se leagă de toate fustele scurte pe care le văd, dar îmi pare rău să îți spun că sunt fie muncitori pe șantier, fie țânci minori, care ar vrea să și-o bage pretty much anywhere.

Oamenii nu se mai uită unul la altul, darămite să comunice unul cu altul. Și, să fim serioase, am fost educate mai bine decât să credem că tot ce zboară se mănâncă. Sunt în stare să pun pariu că și de ai sta în stație, așteptând autobuzul să te duci și în mall să faci și acolo o baie de mulțime rochiței și un tip te-ar aborda, automat ți s-ar face pielea de găină. Pentru că e înfricoșător și întotdeauna ai impresia că respectivul ori e un miștocar, ori este efectiv un nebun din ăsta:

Pentru că nici un tip bun nu o să facă treaba asta. Și ei au fost învățați mai bine și știu că o fată nu o să se simtă altfel decât penibil, fluierată ca o vacă. Oricât de greu ar fi de greu de crezut, iubirea nu e la colțul străzii, iubirea e în colțul în care ți-e dat să o găsești. Și există șanse să arăți ca dracu când o să se întâmple asta, și dacă ar fi să dormi machiată. Cu atâtea orchestrări, poate nici măcar nu o observi. Și e trist, e atât de trist că nu este investit atâta efort în a face din tine o persoană pe care chiar să meriți să o cunoști. Oare ele, pline de prieteni băieți, nu au destui care să le spună cât de mult le place să aibă niște prietene care să arate natural? În loc de dudui care se chinuie cu zeci de poze pe facebook, toate arătând aproape la fel, pline de fard, țâțe și filtre peste filtre, numai să atragă un tip care oricum o să meargă după tipa care nu-l face să simtă nevoia să overdress și el? Bărbatul nu o să se îndrăgostească de fardul tău de la Sephora, se va îndrăgosti de ceea ce ai în cap. Nu o să stea lângă tine pentru că ești vopsită bine, ci pentru că îi oferi căminul pe care nu îl găsește altundeva. Ăla pe care încerci să îl promovezi, arătând ca o sorcovă unde nu e cazul.

Și în loc să zici că te îmbraci ca și cum o să îți cunoști iubirea vieții tale în ziua aceea, mai bine să te îmbraci ca și cum o să te confrunți cu cel mai rău inamic mâine. Să fim serioși, ce e mai înfricoșător pentru un inamic decât mersul la război și în pijamale, dacă e necesar?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s