#ungând masteral

Vuiește facebook-ul de proaspăt masteranzi și de partea cealaltă sunt eu care am admiterea la master la toamnă. De multe ori pun tableta cu ecranul în jos, numai să nu mai văd atâtea declarații. Nu mă simt amenințată de cei care au deja un loc la buget, pentru că știu persoane care visau la momentul ăsta de multă vreme. Serios, ca să scapi de la Litere, pentru mulți merge orice.Ca întotdeauna, nu vreau să aleg ceva doar de dragul de-a alege, dar este imperios necesar să aleg ceva, ca să nu ies din horă.

Ai mei sunt obsedați de hora asta, eu după trei ani de facultate, sunt meh. Am mai multe zile în care vreau să mă învârt ca pisica asta în borcan decât zile în care vreau să mă duc la master plină de încredere. Parcă nu mai am încredere că acum în al treișpelea ceas, o să descopăr unicornul educațional. Vreau un job, chirie, banii mei. Unicornii nu există și nu mă mai îmbăt cu apă chioară. Vreau să călătoresc, cum o făceau tinerii pe care i-am văzut în Firenze. Ei nu au nevoie de master. Ei au Mastercard-ul lui tăticu. Sau Mastercard-ul lor. Eu am Visa. Pun bani în ei, apoi pot face ce vreau eu cu ei.

Eu să nu fac master? Ar însemna să vină al treilea război mondial, să cadă trei bombe nucleare, să ne lovească un asteroid și Pluto să se mute doi țenti mai către noi. Evident, toate dezastre. Ai mei nici nu vor să audă. Acuma drept, vor copil cu toate upgrade-urile. În perspectiva lor (și cea sănătoasă), educația te diferențiază de celelalte animale (și plin e ocolul de ele). Dar copilul nu mai vrea să mai audă. Toți oamenii pe care îi admir pentru intelectul lor, au spus că masterele sunt doar încă o formă a sistemului nostru de educație de a-ți lua banii. Să fim serioși, dacă ar fi să luăm la o parte ceea ce vreau eu să urmez mai departe, să traduc pot învăța singură, lucrând undeva, să interpretez am făcut-o deja, cu suport, deci și aici, cu puțin de exercițiu, îmi intru în ritm.

Și citesc pe net că x facultate din București oferă masterat în diplomație. Mă uit, avem drept internațional, ceva drept privat, mai multe materii de științe politice, sunt faine, ok. Da, dar cine să te bage fără pile în sistem? Mintea ta? Da. Dar dacă îmi dau seama că toți banii dați în București au fost la sfârșit o mare risipă? Dar nu, trebuie să investești în educația ta. De acord, dar dacă nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele?

Noul meu hobby este să învăț toate instrumentele din Adobe Illustrator. Să mă duc la Arte…pfff, deja trebuie să știi tot. Și îmi dau seama, oare am trăit degeaba anii ăștia, toți au făcut chestii numai eu nu? E fals, e vorba despre cum îți vinzi imaginea. Totul e marketing, prea puțin e esență.

Și așa, tot gândindu-te că fiecare are o gaură în sac, ajungi să fii ca pisica la borcan. Mereu fugi după coada visurilor tale care încă sunt în ceață. Visurile alea care se arată cu cât pătrunzi în obscuritatea traseului formării profesionale. Dacă merg sau unde merg, o să văd la toamnă. Ideea esențială e să fac ceva, altfel o să cad în dizgrație tocmai până când îmi cade jobul ăla fantastic, ironia sorții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s