#2016: a fi adult e inevitabil

scarlettwitchhhh:
vintagegal:
Audrey Hepburn in Breakfast at Tiffany’s (1961) dir. Blake Edwards

<3

Mă trezesc uneori dorindu-mi să mor. Mi s-a întâmplat chiar şi când vorbeam cu o doamnă psiholog (ca parte a pregătirii anti-stres pentru job) şi îmi spunea cât de uşor pot să îmi rezolv toate problemele dacă doar aş înceta să mă tem. Eu…eu voiam să mă ascund sub masă şi să mor. În momentul acela, să mă vaporizez în spaţiul cosmic, să readuc materia printre materie şi pretty much să dispar din viaţa tuturor.

Dar e greşit. E foarte greşit. Ca să o pun în vorbele lui my loved one: şi după aceea? 

Am impresia că toaaate problemele mele s-ar rezolva dacă aş dispărea pentru că simt că sunt total în urma tuturor. Dar să fim serioşi, ce au realizat alţii până la 22 de ani? Lăsându-i la o parte pe copii geniali olimpici la naiba ştie câte chestii şi ăia cu gură mare şi fapte mici câţi au ajuns să fie mari şmecheri fără banii sau relaţiile părinţilor sau cunoştinţelor? E de când lumea, e marketing mai bun decât o foaie de hârtie faţă verso care ilustrează nu foarte mare lucru despre tine.

Ce îmi imaginam eu să realizez până la 22 de ani? Să fiu prima femeie preşedinte, să fiu şefă peste un slot larg de oameni, să descopăr leacul pentru cancer? Să locuiesc singură într-un apartament doar al meu? Să am inelul pe deget, eventual şi burta la gură?

Nu. Şi de ce sunt nesinceră faţă de mine?? Pentru că viaţa mea e destul de awesome as it is. Am minte în cap, inimă de taur (conform ultimului EKG făcut anul trecut), nu am nici o problemă cu capul şi sunt lucidă. Pot să lucrez sub presiune şi până acum nu am eşuat lamentabil în nimic, pentru că sunt o perfecţionistă mică şi afurisită. Doar…am ieşit puţin din ritm. Trebuia să îmi amintesc că ăsta este un avion care nu se conduce singur şi nu am nevoie de un pilot pentru că îmi plaace să pilotez chestia asta. Deşi uneori sunt departe de finish-ul acela total nerealist pe care-l am în minte, totuşi nu sunt nici copilul ploii şi probabil n-o să fiu niciodată.

Am nevoie de puţină perspectivă. M-am îngrăşat în anii de când n-am mai făcut mişcare, dar nu e ca şi cum am o sută de kile şi ai nevoie de un levier să mă întorci de pe-o parte pe alta, ca să nu mă coc prea mult numai pe o parte. Serios, nu ne dorim toate să slăbim ca prin magie, fără să ridicăm un deget? Cred că e cea mai cerută chestie în clasamentul peştişorului de aur, duhului din lampă şi al vrăjitoarelor din…unde stau vrăjitoarele de obicei, eu nu ştiu d-astea. Şi serios, câte se pot lăuda că au un corp perfect, gen nu mai au nevoie să lucreze deloc şi pot mânca ca scroafele că oricum nu se întâmplă nimic?

Dacă nu vă încadraţi în această categorie, vă rog să vă mâncaţi sfecla în linişte, you are not human or not female. În rest, toate şi când spun toate, chiar am vorbit şi cu tipe pe care le admir care se văd de 2 pe 4 chiar dacă sunt ca nişte mici Tinkerbells.

Am nevoie de bani: găsesc un job. E aşaaaaa de greu….mai ales când vrei să amâni momentul acela cât mai mult cu putinţă. Oricât nu vreau să sacrific sejururile în străinătate din timpul verii, trebuie să încep să gândesc puţin mai realist şi să accept că locul meu este în continuare în cămin şi peste vară. Serios, e atât de rău. Şiiii o să trebuiască să lucrez, pentru că asta fac oamenii adulţi. Aici trebuie să accept că sunt o prinţesă, dar de acum încolo, toate visurile mele total nerealiste din copilărie trebuie servite cu porţia, o lună pe an at a time.

Am nevoie să îmi schimb modul de gândire? Trebuie să înţeleg că ceva ce nu mi-a ieşit bine la facultă azi nu înseamnă că devin mediocră. Nu înseamnă nimic dacă după ce termin facultatea şi sunt pusă în faţa pieţei muncii, aleg să profesez în alt domeniu decât cel în care mă pregătesc. Trebuie să fim realişti, probabil nici nu o să fiu aici peste doi ani de-acum încolo. Iar eu mă schimb, greşesc şi e uman să învăţ din asta şi să trec mai departe, decât să mă gândesc la infinit la toate chestiile ce-ar fi putut merge bine, dar n-au mers. La toate chestiile pe care aş fi vrut să le spun, dar nu le-am spus de teamă că o să atrag nişte încruntări. De toate momentele alea în care aş fi putut duce la bun sfârşit o situaţie dificilă, dar nu mi-am asumat-o pentru că o voce mică în capul meu îmi şoptea că lasă că o să văd eu, că o să o dau în bară şi toooţi vor zice că sunt o proastă şi n-am ce căuta printre ei.

Acum avionul ăsta care mă laud că îmi place să îl pilotez mi se pare străin, nu pentru că nu aş şti să îl pilotez cu talent, ci pentru că manşa a fost preluată de un alter ego pe care nu îl recunosc. Hei, M, hai pilotează-mă. îmi şopteşte, şi eu…eu stau pietrificată şi văd cum lucrurile decurg zi după zi ca şi cum nu sunt în controlul meu. Dar atunci, cine o să poată ţine toată viaţa asta în frâu, dacă eu o să stau într-un colţ şi o să mă uit cum alţi oameni ştiu să ia ce li se cuvine, fără frica de judecata altora?

Pietrificată de frică. Cum naiba?

Şi vocea asta vrea să mă fure de cel mai preţios lucru : tocmai puterea de a mă bucura de tinereţea mea. Numai pentru că am impresia că ceva galopează după mine spre un scop, cum spuneam, nerealist, pe care sincer, nici nu-l cunosc. E de-a dreptul absurd. Şi trebuie să îmi recapăt suflul şi spiritul şi să îmbrăţişez din nou ceea ce iubesc să fac. Pentru că până la urmă, eu conturez ceea ce devin: linia şoldurilor mele, mâncarea pe care mi-o prepar, vinul pe care îl beau, vorbele pe care le rostesc şi tonul lor, cariera mea şi toate rutele alternative care vin cu ea, experienţa şi emoţiile.

Eu pilotez acest avion. Asta e mantra noului an. Şi nu e un bucket list schizoid, e ceva ce mintea mea mi-a urlat acum cinci minute să scriu. ACUM ! mi-a spus. ACUM, am urlat şi eu înapoi.

PI ES: Şi n-o să fiu toată despre trebuie să fii zen şi să laşi căldura interioară să te inunde. Alea sunt căcaturi; fiecare îşi rezolvă problemele cum şi-au rezolvat întotdeauna problemele. Să spunem că moartea, fie ea şi metaforică, nu e o interpretare viabilă şi nu a fost niciodată o interpretare viabilă în cheia mea.

*prinţesa lasă tastatura şi părăseşte spaţiul virtual*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s