Cum să lucrezi pentru prima dată în viața ta și să fail beautifully în câțiva pași simpli

1. Fii un beginner absolut la ceea ce începi. După cum spune și titlul, e chiar primul tău job. Dacă ești aproape un zero total la treburi casnice (precum spălat de băi, curățenii generale făcute doar de tine etc.), înseamnă că ai început această călătorie cum se cuvine.

2. Du-te într-o țară unde nu știi limba, nu știi modul de viață, nu știi nici cum să îți cumperi o cartelă sim. În cazul meu Germania. Petrece prima săptămână folosind toate instrumentele de recunoaștere și înțelegere a unei limbi străine, dobândite în învățarea celorlalte limbi pe care le cunoști și realizează că nimic nu funcționează și încă nu ai idee ce vrea tanti aceea drăguță de pe cealaltă parte a barului. Respiră adânc când nu știi unde e supermarketul și singurul loc pe care îl cunoști e cel unde lucrezi, alături de cel în care dormi, pentru că nu ai timp de alte lucruri. Ai venit să lucrezi. Acum că tu lucrezi 14 ore pe zi din prima, asta e altă poveste.

3. Lucrează cu un român. Specia aia de roman neînțeles, ce lucreaza de mult printre străini, dar ii dispretuieste sincer. Nu o să înțeleg niciodată cum poți fi așa scârbă față de străin, când străinul e bun de plată, dar asta e un subiect pentru alt articol. Zâmbetul tău o să îl scoată din sărite. O sa te stoarcă de toată energia vitală, ptr ca el/ea nu mai are decât resentimente și nemulțumiri, dar nu și tupeul de a acționa. O să fie foarte amabil cu tine, o să îți spună că are cele mai bune intenții și că își dorește să lucrezi bine până la sfârșit. Atenție, acesta este un semn rău. Instinctele tale nu se înșeală. Evacuează zona.

4. Încearcă să fii un coleg bun, glumeț, care își dă silința și muncește când e muncă, așa cum poate munci un om la început de drum. Lovește-te de pat și patașon care au simțul umorului al unui cartof scos din cuib prea curând. Din ăla verde, pe care nici cațelul pământului nu-l mănâncă. Apoi vine momentul în care colegii te întreaba de ce ești așa serioasă, că ar trebui să râzi, să zburzi. Tu te simți ca ăla din reclama de la Sprite, ce stătea sub copac. Bing bang. O să îți dai seama că nu poți fi prietenă cu cineva doar după miezul nopții, o oră în fiecare zi.

5. Dă-ți seama că orice ai face, tot nu o să fie suficient. La un moment dat nici nu mai știi dacă e corect ceea ce faci, nu mai știi ce e corectul. Ăsta era scopul românului neînțeles. Încep dilemele existențiale: de ce lucrurile pe care le faci nu ți se par grele și totuși nu îți ies?

6. Dar nu dispera, în curând o sa trebuiască sa înveți să taci de fiecare dată când șeful tău o să spună că nu îți trebuie diploma de master ca să faci un capuccino. De parcă simplul fapt că ai studii superioare și nu ești disperat disperat după bani e o insultă. Faptul că poți pleca oricând și nu te pot constrânge să faci ceva în nici un fel va deveni mica ta formă de rebeliune interioară. Unii patroni își doresc să plângi de recunoștință pentru faptul că te-au angajat după fiecare seară, le place să te vadă umil și obedient. Riscul în această strategie e să uiți că după ce contractul tău s-a terminat, ai o altă viață la care să te întorci, una diametral opusă de viața muncitorilor din străinătate. Este recomandat să nu uiți de și să cultivi stima ta de sine.

Lecție: Nici un om și nici un salariu, oricât de mare, nu merită dat la schimb pe demnitatea ta. Diferența esențială dintre angajat, sclav și zombie.

7. Dă-ți seama că ești prea inteligent pentru job (și prea stresat), dar frișca pe cappuccino e cel mai greu lucru din lume.

Come on, frișcă , why u so nasty??

8. Găsește cei mai ciudați sefi pentru acest început de drum. Te vor urî, la fel cum te urăste si românul frustrat. Doamne, ești la început și nu știi mai nimic, pff, rușine. O să fie un joc de-a ghicitelea. Nu o să știi niciodată dacă glumesc sau vorbesc serios când te iau peste picior. Dacă nu vei vorbi, te vor privi cu suspiciune, pentru că ești prea tăcută. Dacă râzi tare sau glumești, vor deduce că nu lucrezi, urmând să facă o glumă acidă ce va ucide starea de bine și îi va băga pe toți într-o stare de discomfort tensionat. Pretinde ca esti un cartof verde pe care nu îl mănâncă nici cățelul pământului. Pregătește-te de întrebări nepotrivite și de discursuri elaborate despre cum nu sunt mulțumiți de tine, dar tu tot te întorci în fiecare zi la job, deși ei sunt patronii și practic au dreptul să decidă cine stă și pleacă.

Te vei gândi că oamenii sunt ciudați de cel puțin de două ori pe zi.

9. Când trece o zi și e liniște, ba chiar faci și glume cu noii colegi. Uneori nu poti lucra cu toți oamenii, sau ei nu vor să lucreze cu tine. Dar nu judecăm. E suficientă realizarea că există și oameni normali, glumeți, ce lucreză bine împreună și nu cer o statuie pentru eforturile lor, de altfel nerecunoscute, corect?

Lecție: Cere și ți se va da e sfânt, mai ales după ce ai niște experiență în spate și lucrezi bine. Problema românilor cu această idee e că nu văd munca ca pe o necesitate sau o datorie/plăcere, ci  o obligație. Iar când îți faci munca bine, dar nu te ridică nimeni în slăvi, ești dintr-o dată un soi de Eminescu opărit la puță    . Tu ești mare, ești glorios, trebuie să primești mereu laude. Poate uneori e despre muncă și despre negocierea unui salariu corect de la bun început. Milioane de oameni lucrează și nu se plâng, nu trebuie să îi pupi mereu în fund ca să își facă treaba bine. Dar cum să fii român, recunoscător și să nu te vaiți?

10. Când râsul este egal parcă cu o oră de somn.  Nu esti o leguma intelectuala. There’s hope for you.

11. Momentul în care nenea grecul vine la cafea mereu la 9 și 10 si ai clienti ce vorbesc engleza și în cateva secunde in care mandria de sine iti acapareaza rotitele. Faptul că ești o piesă pivotală din această rutină îți încălzește sufletul și când ai dubii. Circularitatea nu ți se mai pare plictisitoare. 

12. Gata, ai terminat. Acum îți dai seama că totul a fost realizabil, nu foarte dificil și toată mizeria nu a fost degeaba. Pentru că de ce să lucrezi fără stres de la bun început, nu? Nu credeai asta la început, când te ucideau piciorele, te sictireau fără motiv colegii și orice încercare de personalitate era oprită din fașă. Nu credeai nici că o să ajungi în acest moment.S-ar putea sa iti iasa un latte machiatto care sa nu dea pe afara din pahar si nu mai ai frisca strambă. Lucrurile astea nu mai contează, gata, timpul își urmează cursul normal spre viața ta de dinainte de job. Și totuși, nostalgia îți rămâne în inimă, dorul. Așa-i când ești mai poet. Sau mai masochist?

*looking for an answer*

Bravo. Ai supraviețuit primului tău job. Nu a fost un eșec total până la urmă, dar zică cine ce-o vrea, începuturile sunt de caca oricum. Dar măcar continui cu o tolbă de povești. Mi se pare corect și așa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s