Bărbaţii adevăraţi citesc (cărţi)

photo_2017-04-14_16-14-44

Mi-a fost de ajuns un articol despre ce cărţi recomandă Justin Trudeau ca să fiu inspirată să scriu acest post, care va conţine parţial şi pensées bruxelloises.

Am postat fotografia asta pentru ca să subliniez faptul că nu trebuie să fiu lăsată într-un anticariat de cărţi. Dacă văd un semn cu second hand bookshop sau  care să îmi indice că o clădire găzduieşte o librărie, picioarele mele vor merge singure într-acolo. Totuşi, anticariatele sunt o slăbiciune de-a mea, în special în străinătate, unde pot găsi sub acelaşi acoperiş cărţi în engleză, franceză şi germană. În Germania într-o librărie am văzut inclusiv italiană şi spaniolă şi mi-a căzut faţa când am văzut un raft care găzduieşte în esenţă toate limbile pe care le înţeleg (plus-minus-depinde-de-zi-înţeleg). Bine, şi nugermana.

A fost greu să nu stric 50 de euro în acelaşi loc.

Cea mai de jos carte, cea în limba engleză, am luat-o din aeroportul din Munchen. Este ceva despre cărţi, aeroporturi şi sentimentul de turist al lumii care mă face să vreau să am o carte în mână sau să îmi cumpăr una din aeroporturi. Era minunată pe amazon, e şi mai minunată în carne şi oase. Efectiv, am văzut-o, am luat-o, am cumpărat-o. Celelalte au costat laolaltă mai puţin decât cea de jos. Le-am luat după o zi lungă la Comisie. Anticariatul era peste drum, avea aspectul clasic, cu cărţi într-o vitrină mare, cu parchet din lemn masiv pe jos şi rafturi de sus până jos. Nu va fi greu de ghicit faptul că am stat între rafturi burduşite de ediţii Folio şi am ajuns la un moment dar să car atâtea în mână că nu le mai puteam ţine. Afrodisiacul lui Georgi…viciul, apoi temerile că nu vor mai intra în bagaj. Dar nu contează, pentru o carte bună, aş arunca haine, trebuie doar să fie un titlu bun.

Am observat pe metrou că, exact ca în Germania, sunt oameni care citesc cărţi, aşteptând să ajungă la destinaţie. Sunt oameni care citesc stând jos, oameni care citesc stând în picioare, cu braţul încolăcit după bară. Oameni, care ca şi mine, caută refugiu în paginile unei cărţi după o zi lungă şi obositoare şi  oameni care îşi încep ziua în braţele unei poveşti de nădejde. Mereu mă mir. În România, mai citesc când merg cu trenul, dar rar să mai fie o persoană lângă mine să facă acelaşi lucru. Mi-am atras nişte priviri admirative când am mers cu trenul de la Cluj la Arad pentru că ţineam o carte în mână. Mi se par bizar. În străinătate, să vorbeşti despre cărţi însă, ar fi un icebreaker reuşit. În plus, e ca şi cum intri într-un grup pestriţ, din care nu e neobişnuit să faci parte. Prefer grupul ăla, când nu prefer nişte muzică în căşti ca să intru în atmosfera de mers acasă.

Să fii bărbat fain, la costum şi cu o carte în mână…argh, nu am cuvinte să descriu aşa minunăţie. Am văzut o grămadă de bărbaţi care citeau. Tineri care mergeau la birou, îmbrăcaţi la costum, cu ceasul Fossil la mână şi cu servieta sub braţ. Automat, tipii ăia îmi săreau în ochi mai mult decât cei care combinau pe Tinder sau se holbau pe Facebook sau pe Instagram. Poate e aspectul fizic; sunt frumoşi, îmbrăcaţi bine. Îţi creează impresia că câştigă bine, trăiesc bine, sunt oameni de succes. Şi totuşi bărbaţii ăia sunt din altă lume faţă de restul, parcă şi mai arătoşi, şi mai inteligenţi. E ceva sexy la un bărbat care citeşte, care îşi cultivă mintea, care devine mai bun.

Spre exemplu, pe avion vorbeam cu un tip mai mare cu vreo doi ani despre mine. Cămaşă pe el, pantaloni smart, ceasul Fossil pe mână. Miroseam un inginer. O oră mai târziu vorbeam despre Litere. Era absolvent de Litere, engleză norvegiană. Nu era un ciudat-tree-hugging-hipster, check. Inspira imaginea unui tip cu un job de vis, ce călătoreşte mult, check. Planes are always a plus. :))  Vorbeşte despre literatura medievală din Irlanda. Ololo, dacă până aici nu eram intrigată, acum sunt ochi şi urechi. Nu mai era un (credeam eu) inginer, plin de sine pe principiul eu am o carieră de succes, câştig bine, îmi fac veacul pe Lufthansa every week, ci a devenit genul ăla de persoană cu care discutând nu îţi dădeai seama cum trece timpul. Care râde la spirited jokes. Care vrea să contribuie la discuţie. Şi nu doar discuţia despre Evul Mediu, ci despre oraşe, despre mici anecdote, despre avioane şi despre companii, despre vin şi bere şi încet încet despre speranţe şi vise. Şi toate clişeele într-o secundă s-au dărâmat şi m-am trezit cumva cu regretul că aterizează avionu. Mhm…

Un alt exemplu. Eram în liceu şi am atras atenţia unui tip care a doua zi m-a şi găsit pe facebook. Am ieşit în oraş. La un moment dat ne-am şi pupat. Ne-am pus, chipurile, împreună. Eu de mică citesc. Am învăţat să silabisesc pe la 5-6 ani. Evident, Georgi de 17 ani era pasionată de istorie şi olimpică la acest domeniu. Evident citeam şi îmi plăcea să dezbat despre subiectele despre care citeam. Eram intrigată de jocurile de culise ale marilor puteri, mi le imaginam pe toate ca nişte personaje măreţe de teatru: gen puterea bună, puterea rea, tăntălăii şi gogomanii, nehotărâţii (în special România). Îmi plăceau anecdotele de la curte şi ce se întâmpla în spatele tratatelor. Sunt foarte vorbăreaţă. Citisem cu o vară înainte Război şi Pace, înainte de asta Anna Karenina. Îmi place Tolstoi, e cinematic în scris.  Tipul ăsta nu avea nici un fel de părere personală.

Ai auzit despre asta? Nu.

[…]…cum se întâmplă în *introduce aici clişeu livresc arhi-cunoscut*. Nimic.

*spune ceva în engleză, în notă umoristică.* Nada.

Să mai zic memes? Doamne, nu.

Engleza e în viaţa mea de 13-14 ani. Cititul de şi mai mult timp. Aş putea să plec peste hotare fără laptop sau tabletă, dar să plec fără o carte, e ca şi cum sunt goală. Acestea sunt unele dintre lucrurile fără care nu mă pot vedea. Ador când pot ajuta pe cineva de o altă naţie decât mine pentru că ştiu engleza şi I am humbled de fiecare dată când intru într-o librărie, ca şi cum intru într-un loc sacru. Magic. Şi am învăţat atâtea încât e absolut incredibil când am un click cu cineva aşa, instantaneu. Între hohote de râs. Best feeling ever.

Când nu se întâmplă e meh. Şi tristeţea faptului că persoana respectivă nu o să vrea să vadă restul. Gen hei, sunt plină de chestii bune, hai şi cunoaşte-mă.

Şi curând cu respectivul nu a mers. Dacă era doar faptul că nu mai citise nimic de la Punguţa cu doi bani, aş fi zis că nu ar fi cel mai grav lucru, încă se mai putea educa. Dar când înjoseşti pe fosta prietenă şi pe familia ei, apoi arăţi cât de mic eşti când refuz să îţi îngădui să profiţi de corpul meu, atunci nu mai merge. Dacă privesc în urmă, însă, şi dacă era băiat bun, probabil conversaţia ar fi murit. Ideea e că oricum, n-ar fi mers tocmai pentru că cine nu îţi înţelege esenţa, nu te poate iubi cum vrei tu.

Pe repede înainte la dimineaţa aceasta, când my loved one mi-a trimis un mesaj pe Telegram anunţându-mă că mi-a comandat Doctor Zhivago a lui Boris Pasternak, pentru că a găsit-o în ofertă. Şi nu orice Doctor Zhivago, ci fix pe aia din challenge, care ştia că mi-o doresc atâât de mult pentru că e atââât de frumoasă. Vrem să facem challenge-ul ăsta din iulie, după ce termin cu examenul final. Primul lucru care e de remarcat este că iubitul meu citeşte. Al doilea e că e la fel de hyped să facă challenge-ul ăsta ca şi mine şi a fost mega hyped de când i-am spus la ce mă gândesc. Al treilea e faptul că mi-a cumpărat o carte fără să mă avertizeze în prealabil. Bine, ne-a cumpărat o carte, cum se întâmplă de multe ori.

Am citit cu el seria Game of Thrones, într-o vară, până la A dance with dragons. Şi am vorbit tot atât cât am citit despre asta, la un pahar de vin pe terasa la apus, când aerul era dulce ca cerul. El mi-a făcut surpriză cu ediţia paperback Game of Thrones, din nou, fără să îmi spună, şi nu a vrut să accepte bani în schimb. Tot el m-a convins să citesc când mă gândeam că sunt groase şi o să îmi ia o grămadă. Tot el s-a luptat să mă facă să mănânc când nu mă mai puteam dezlipi de ele. Nu-i săptămână să nu vorbim despre o carte, să nu văd ceva ce îl interesează pe el şi îmi place sau el să nu vadă chestii ce mă interesează pe mine ce îl interesează şi pe el.  Pot vorbi cu el despre orice, de la frici, speranţe şi vise, la articole de lege care got me hyped up în Consiliu. Putem vorbi banalităţi şi să sărim random la rachete spaţiale în trei trepte şi cât de cool mi se pare o invenţie sau alta.

În Bruxelles am avut ocazia să le povestesc colegelor cum l-am cunoscut şi cum dintr-o conversaţie de opt-nouă ore, am ajuns la o conversaţie ce nu se mai termină de patru ani de zile. Scriind, îmi amintesc ce mult mă temeam să aduc discuţia de cărţi când vorbeam la telefon, urmând ca mai apoi să vorbim până la trei dimineaţa numai despre cărţi, muzee şi destinaţii unde visez să ajung. Nu trebuie să zic că probabil cărţile din fotografie vor mai trece printr-un set de mâini şi că Trilogie New-Yorkaise a ajuns în mâna mea, după ce el mi-a vorbit despre ea când era în primul an de facultate. Ca şi cu masteratul de Interpretare, nu am avut zi în care să mă plictisesc cu el sau zi în care să ne uităm unul la altul şi să nu avem despre ce vorbi. Să fie cărţile? Nu deplin, dar sunt şi ele o parte semnificativă, zic eu. E un mod prin care i-am arătat un pic din ce sunt eu fără cuvinte şi prin care am văzut dacă şi el are ceva similar cu al meu.

Nu în ultimul rând, mai dai peste politicieni citiţi şi trebuie să îi interpretezi. Bineînţeles, vorbesc la nivel european aici, că în RO n-am auzit altceva decât clişeele clasice, gen Mihai Eminescu, Brâncuşi şi….şi da. Şi bine, vă vorbesc din perspectiva unui învăţăcel ce a lucrat în cabina mută două zile,  unul ultra-entuziasmat de tot ce vede şi aude şi e #blessed pe tot minutul. Win win este să traduci ad literam în limba ţintă, adică în română, half win este să traduci sensul. Dacă e o glumă, the best win e când delegaţii români râd. Presupunând că sunt citiţi. Ştiu, probabil am făcut o glumă proastă right there. E ceva legat de politicienii citiţi. Îi vezi ninşi de timp, cu citate inteligente, cu artificii retorice şi automat nu te mai miră să vezi ce au în CV. Sunt experţi în anumite domenii şi sunt oameni care citesc ceva înainte de culcare. Îţi schimbă perspectiva să vezi un om care ştie ce vorbeşte şi un om care turuie ca să se afle în treabă. Priveşti altfel tot ce ştii când prinzi o referinţă şi te simţi super şmecher. E şi mai fain când un citat de aduce mai aproape de omul pe care îl asculţi şi mai departe de cine e. Ştiu, politicienii nu sunt cel mai bun exemplu, dar o să apreciez mereu un speech bun şi structurat.

Nu zic acum să fiţi nebuni după lectură ca să cuceriţi gagici de la Litere, spun că gagicile de la Litere apreciază un tip care citeşte. SAU, dacă nu citeşte, măcar unul suficient de curios să păşească în templul cunoaşterii, nu să ne ia în râs că suntem tocilare şi pfşt, cărţi. Gen îţi dau o carte să împărtăşim un secret împreună, nu să îmi spui că cititul e ceva inteligent. My loved one m-a cucerit când am terminat fraza cu o poantă în engleză care mi-a scăpat şi el a răspuns cu o engleză corectă gramatical. Şi am rămas cu gura căscată. Gen I found the unicorn? Me? The unicorn?

E destul de basic: dacă nu mă dai pe spate intelectual, probabil nu o să mă dai pe spate în alte feluri. Cred că aşa crede orice fată care mai ţine o carte ocazional în mână şi se plânge că bărbaţii de vârsta noastră nu au substanţă. E femeia care caută un bărbat spiritual, fără să fie şi unul extrem de plictisitor. Apoi vezi băieţi care se plâng că nu mai există fete de substanţă, că toate e curve şi interesate. Degeaba eşti elegant în avion şi emani bunăstare financiară, dacă nu ţii o carte în mână. Dă-mi o copertă la care o să trag cu ochiul să văd de cine e şi despre ce e. Poţi afla atâtea doar din atâta lucru. Poate norocul face să începem o conversaţie interesantă care ţi-ai dori să continue, de ce nu, pentru totdeauna.

Ador chillmix-urile lor. Super pentru lucru, super pentru o carte, super pentru avion. Enjoy!

Anunțuri

Un gând despre “Bărbaţii adevăraţi citesc (cărţi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s