Protocol pentru fetele combinate care cunosc tipi noi

 

tumblr_oprhyk4u461vhqvzco1_540

De când m-am întors de la Bruxelles am simţit că s-a produs o schimbare funamentală în sufletul meu. A fost ca şi cum tot zbuciumul din suflet mi-a fost ridicat de pe umeri şi m-am trezit dintr-o dată capabilă să respir. Tot anul am simţit că nu mi-am găsit echilibrul, ca în Bruxelles să îmi dau seama că echilibrul ţi-l faci singur. Fix în locul în care alţii ar fi reversul a ceea ce sunt ca să impresioneze, să atragă atenţia, să îşi câştige locul, exact acolo mi-am găsit revelaţia. A fost un fel de reminder că orice ar fi, bine există şi în cele mai toxice medii. A fost un fel de auto-asumare, gen te-ai schimbat, din nou.

Despre tipii îmbrăcaţi bine în avion cu care am vorbit despre literatură medievală v-am scris deja. Între un Cluj care mi-a găzduit în ultima vreme mai mult demonii şi un Bruxelles care nu mi-a văzut faţa încă, am avut escală în Munchen, un soi de teren neutru.

Ce îmi place mie să fac într-un teren neutru? Că fiu să fiu eu însămi, cât de eu însămi pot fi.

E irezistibilă tentaţia de a te pierde prin mulţime într-un loc străin, în care nimeni nu îţi cunoaşte nici numele, nici povestea. Sunt atrasă de ideea de a putea deveni oricine vrei, oriunde vrei. Ca în Cenuşăreasa, în Munchen am lăsat conversaţiile cu un tip misterios în urma mea şi el s-a evaporat, ca şi cum ceasul ar fi bătut de miezul nopţii. Şi totuşi,  am rămas tânjind după inima uşoară, conversaţie lejeră şi lipsită de fantome la 13,000 de metri. Nu tânjeam însă după bărbatul cu care am avut respectiva conversaţie. Ţineţi seama de acest detaliu, căci va deveni relevant un pic mai încolo.

Întotdeauna am fost atrasă de băieţi frumuşei. Trăsături simetrice, pomeţi proeminenţi, peste 1,70 m înălţime, nu grăsuţi, dar nici pătrăţoşi, ochi albaştrii sau verzi ce taie prin mine. Dacă eşti în raza mea vizuală, sunt şanse mari să fiu cu ochii pe tine. Atât de bine am deprins acest obicei, încât acum observ uşor când există ceva drăguţ prin preajmă. Din fericire, nu mi-a ieşit nimic din asta, din moment ce, nici atunci, nici acum, bărbaţii nu ştiu să vorbească cum nici eu nu ştiu să fiu proastă.  Şi a fost trist, a fost atât de trist şi frustrant uneori să îmi placă de un tip frumos fizic, dar dobitoc pe dinăutru. Omoară toată expectativa şi tensiunea, toată distracţia. Dar prespun că trebuie să pupi câteva broaşte până dai de prinţ, ca să îl recunoşti, nu altceva.

În ultima vreme am avut tot felul de vise (erotice, să zicem) . O săptămână întreagă. Unul din ele a fost trilogie. Un detaliu amuzant poate părea că nu îmi visez partenerii cu cap cu tot, decât foarte foarte rar. Da, ne sărutăm, da, mă sărută în toate locurile pe unde vă umblă minţile voastre perverse, dar nu, eu nu văd faţa persoanei, doar corpul. Totuşi îmi pot aduce aminte extrem de clar cum m-am simţit: căldura sufletească, aerul complice, faptul că ştie exact ce îmi place, când îmi place. Şi femeile sunt fiinţe sexuale, nu trebuie să ne ascundem după deget. Uneori le mai văd şi faţa amanţilor şi îmi pare mereu atât de cunoscută, fără să pot să îmi dau seama de unde să o iau. Ce a fost diferit faţă de celelalte vise pe care le puteam avea a fost faptul că de data asta m-am speriat foarte tare şi m-am trezit ca dintr-un coşmar. Trebuie să fiu nebună, cum să fac aşa ceva, îmi înşel prietenul în vis acum?

Eu nu aş trage concluzii să fiu în în locul tău.

După ce m-am întors la Cluj, am avut toate informaţiile ca să îl găsesc pe respectivul. A fost relativ uşor, având în vedere că la Litere nu sunt mulţi tipi. Un joc intelectual de-a ghici ghicitoare ce-i.  Voiam cumva să continue conversaţia, de ce să nu continue, dacă a mers aşa bine că toate scaunele din jur trăgeau cu urechea? Aşa că i-am dat add pe facebook şi mi-am zis que sera, sera. Din moment ce o idee nu îmi dă drumul o săptămână, înseamnă că stă acolo cu un motiv, nu?

Dar, Georgi, ai prieten, el ce-o să zică despre asta?

Mi-am dat seama aseară de ce am apăsat pe Add friend, exact când tipul ăsta scrisese cuvintele de mai jos. Vorbeam despre cum nu am avut niciodată prieteni băieţi, pentru că toţi credeau că sunt îndrăgostită de ei. Cumva voiam să vorbesc despre cum nici eu nu eram de-a băieţilor pentru că nu ştiam vorbi băieţeasca ca alte fete (probabil cu vaginele lor).

Sincer eu nu credeam ca o sa mai povestim dupa avion.

Cam din aceleasi motive enuntate de tine mai sus dar invers.

Poi you have a boyfriend si nu prea inteleg care e protocolul pt fete cu prieten sa meet new guys.

Câteva secunde întreg creierul mi s-a golit de minte şi nu ştiam cum să reacţionez exact.

Ştiţi, până aici aţi crede că sunt atrasă de tipul ăsta, că am intenţia să îmi însel prietenul cu el şi să fiu una dintre fetele acelea care ştiu să se descurce în viaţă. V-aţi aştepta să îl fi adăugat pe facebook, ca într-o seară după bere, să mă ducă acasă. Electricitatea dintre noi ar fi  sfârşit cu mine peste el pe scaunul din faţă al maşinii, cu limba pe gâtul lui, în timp ce my loved one m-ar aştepta acasă pe facebook, să îi povestesc cum a mers seara mea, dacă m-am plictisit sau nu de moarte. Până la urmă e deja cunoscut faptul că relaţiile la distanţă nu au nici o şansă să funcţioneze, nu în epoca aceasta în care dacă nu îi fuţi tu pe alţii, te fute viaţa.  Probabil pentru câteva zile aş fi continuat mica mea escapadă, urmând să îi pun capăt când aveam să mă plictisesc sau avea să vină după mine, spunându-mi să îl las pe my loved one, pentru că mă vrea doar pentru el. Ar fi urmat luni de stres că poate my loved one o să afle şi nu o să mai vrea să fiu mama copiilor lui. Dar aşa e când îşi trăieşti viaţa, YOLO, no regrets, chestii de-alea.

Oook, stop!

Cine mă citeşte de suficient de mult ştie că nu am o dragoste deosebită pentru înţelepciunea de cartier, nici pentru fetele care se descurcă în viaţă. Aşadar, am creat un protocol, ca să vadă şi el că există.

Păi, the basic thing is don’t hit on me.

(dacă eşti cu altcineva) nu înseamnă că nu poţi vorbi cu altă persoană.

Adică it gets lonely.

Şi încă sper să găsesc prietenia someday, unicornul ăsta fermecat.

Dar, şi e un important dar, dacă other types of feelings get in the way, vreau să ştiu.

Nu îmi plac minciunile.

Pot să dispar cum am apărut, nu trebuie să fie o tortură pentru nimeni.

Paradoxal, m-am simţit pe deplin răzbunată scriind rândurile astea. Intenţia mea din avion nu a fost nici să agăţ, nici să îmi satisfac libidoul. Am vrut să simt a n-a oară ceva ce am simţit de n ori înainte. Doar în alte vremuri. Eram o puştoaică singură cu o gură prea spurcată şi o rochie prea frumoasă pe mine pentru binele meu. Fata asta a aşteptat de multe ori ca conversaţia să continue şi iniţiativa să vină din partea celuilalt. Erau însă doar frumuşei care mi-au vândut băşini fripte în pungi cu pulbere de vise. Atunci nu ştiam, nici nu ştiam că uneori trebuie să faci treaba singură şi să te aperi în acelaşi timp. Acum nu mai sunt o fetişcană, sunt o femeie capabilă să hotărască ce vrea, nu mai aştept să fiu salvată sau cucerită de şarlatani cu ochi frumoşi. Dar o parte acolo, o parte mereu reclamă ceva şi după mulţi ani.

Să ne oprim la bărbaţii frumoşi care îmi atrag atenţia peste tot pe unde merg.  Nu vreau să intru la ei în pantaloni, vreau să fiu de braţul lor. Vreau să am întâlniri de afaceri cu ei, pahare de vin cu ei la mine pe terasă, vreau să îi combin doar cu prietenele mele, care merită ce-i mai bun.  Vreau să le dau un sfat când combină şi unul când se despart. Vreau să sărbătoresc cu ei la nunţi, botezuri, să îi am ca sprijin la greu, cum vin vecinii la mine acasă când se întâmplă un necaz. Fără cuvinte, fără nevoia unor explicaţii. Vreau să fiu una de-a băieţilor, dar să fiu o versiune mai bună decât cea pe care o admiram în liceu, cea care plătea poate în natură să fie parte din grup. Vreau să am succes, şi pentru asta am nevoie de oameni frumoşi lângă mine (din toate punctele de vedere).

Şi îmi plac discuţiile energice, echilibrate, pline de piper. Sunt viaţa mea!

Vreau să am genul de relaţie în care pot să îi spun dimineaţa la cafea lui my loved one că am avut un vis porno cu un amant fără cap, urmând să râdem amândoi de absurdul situaţiei şi să scriem noi fantezii în realitate. Am deja acest lucru, doar nu e lângă mine permanent. E important pentru mine ca partenerul meu să aibă încredere la orice oră că nu o să fug cu primul tip frumos care îmi bate clopotele şi aştept acelaşi lucru în schimb. E nenegociabil. În plus, vreau să mă cunoască cum sunt eu de fapt. Vreau să ştie că admir un fund mişto de bărbat, dar tot al lui e preferatul meu. Vreau să ştie că ador cum arată un tip în costum, ca să poarte unul mai des, doar pentru mine. Vreau să ştie mereu că nu e singur şi că în momentul în care i se întâmplă ceva paradoxal, nu trebuie să se teamă să îmi povestească despre asta.

Ca femeie, vreau să fiu preţuită de cei din jurul său. Vreau ca alţi tipi să simtă ceva pentru mine. Vreau să fiu sassy toată viaţa. Vreau să mă simt seducătoare, fermecătoare şi centrul atenţiei unei persoane fără să mă întreb din două în două secunde dacă interlocutorul meu îmi citeşte intenţia greşit. Din momentul în care o vorbă mi-a ieşit pe gură şi a intrat în sfera personală a celuilalt, nu mai e problema mea ce înţelege el. Totuşi, e responsabilitatea mea să mă simt bine în propria piele. Or, energia umană îmi este esenţială în acest scop, de orice gen ar fi ea. Ca discuţiile, oamenii îmi dau viaţă.

Femeia e făcută ca să fie admirată, nu claustrată. Mi se pare că fidelitatea este atât de supraestimată: trebuie doar să fii sincer cu tine însuţi şi cu celălalt, fără să îşi pierzi sinele în proces. Nu trebuie să accepţi să fii închisă într-o colivie de o persoană care probabil nu respectă criteriile respective sau spune că sunt demodate. Dispare unul din cele trei criterii şi iată de ce oamenii se înşeală! Bam! Revelaţie!

Suntem interconectaţi, dar din ce în ce mai des mi se pare că ne conectăm greşit cablurile; suntem prea singuri ca să mai percepem diferenţa. Probabil că prietenia cu tipul respectiv nu o să meargă; mi-o spune un presentiment pe care l-am avut din momentul în care vorbeam pe avion. Ceva pur şi simplu nu puşcă.  A rămas surprins de cum îmi merge mintea, că punctul meu de vedere e unul chiar foarte fain. Eu m-am întristat să văd cum pot fi subestimată atât de uşor.  E întemeiat să creadă asta nu doar despre mine, ci despre toată lumea, din păcate. La cât de pervers e totul azi,  încărcat permanent cu sex, în timp ce se resimte acut o criză a spiritualităţii, nici nu mă mai surprinde că ajungi să te miri când dai peste un om normal.

V-am purtat din acest periplu ca să vă fac să vedeţi cât de uşor e să îţi faci o părere greşită despre cineva, bazându-te pe orice prejudecată ţi-ai creat până acum despre acea persoană. E trist,  dar se întâmplă. Nu trebuie să fie adevărat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s