Scrisoare către sufletul meu pereche [3]

Dragă,girl illustration:

Poate scrisoarea aceasta o să mă distanțez de tine și o să mă las dusă de valul scrierii spre o altă categorie de persoane. Totuși, este esențial, dragă suflete pereche, să știi că am gândit lucrul ăsta serios apropo de noi doi și mi se pare un lucru important. Acest lucru trebuie să îl am și eu, și tu, iar dacă cumva se întâmplă să nu îl am, sau să nu îl ai, cred că ar fi timpul să reevaluăm relația noastră. Dar nu să ne despărțim, doar să ne gândim puțin la mântuirea sufletului nostru îndrăgostit.

Aud din ce în ce mai mult în jurul meu fraze de genul „Din cauza lui ne-am despărțit.” „El e de vină, el a mers după alta.””Eu am făcut totul și el tot a plecat.” Și, oricât empatizez cu domnișoarele care au spus asta, știind că sunt atâtea situații în care chiar îți dai silința, dar aceasta nu îți este băgată în seamă sau apreciată, mi-a zburat de multe ori gândul și la egoism. Poate ți se pare surprinzător să vorbim despre egoism în dragoste, dar văd eu altceva în vorbele acelea decât eu eu eu? Poate e tendința aceea perfect umană de a ne scoate din ecuație când se strică socotelile. Poate fi tendința noastră de a lua tot ce putem de la celălalt, din dorința de a ne face scut în calea unei dureri nu doar iminente, ci inevitabile?Citește mai mult »

Anunțuri

Scrisoare către sufletul meu pereche [2]

♥Dragă….

Uneori mi-e frică de cât de mult te iubesc. E ceva nou pentru mine, să îmi fie frică că iubesc ceva sau pe cineva și să recunosc că mi-e frică. De obicei nu recunosc că iubesc. Prietenii, hobby-uri, foaia asta de hârtie care îmi găzduiește atâtea gânduri, toate au trecut prin asta. Nu știu de ce, sincer, uneori mi-e teamă să ies afară din colivie și să zbor liberă, să mă las dusă pe valul lucrurilor pe care le iubesc spre lucruri noi. E ca și cum stau pe ușa de la colivie și mi-e frică să îmi iau zborul. Simt cum îmi pătrunde spaima prin fiecare celulă, prin fiecare fibră și mă întorc înapoi la bățul meu, căci zona de confort este mai sigură și mai comodă. Exceptând momentul în care vine vorba de tine. Pentru tine am zburat și mi-e frică încă, pentru că nu îmi place să nu știu ce-o să se întâmple, ce mă așteaptă. Știu doar că e magic.

Ai putea să o numești paranoia, dar uneori mi-e frică să nu te pierd. Și vorbeam azi că mintea mea caută butonul de escape când e copleșită de ceva nou și poate, surprinzător de bun. Uneori mi-e frică să nu îmi dea viața escape și dintr-o prostie, dintr-o neghiobie să dispari în neant. Să te duci la îngeri, departe de mine, să nu îți mai pot simți atingerea, să nu îți mai pot asculta inima cum bate, să nu te mai aud cum insiști când sunt supărată până mă faci să pufnesc nervoasă și să izbucnesc în râs, că nu pot sta supărată când te uiți la mine cu ochii ăia. Ochii aceia ai tăi.  Nu știu dacă scriu sub influența filmului trist pe care l-am văzut adineauri sau pentru că uneori mă gândesc, uneori mă găsesc dorindu-mi să fiu atâta de vrednică încât să trăiesc o viață întreagă alături de tine. Doar atât. Citește mai mult »

Scrisoare către sufletul meu pereche [1]

line drawingDragă,

Nu e momentul încă să te cunosc pentru că habar n-am ce-mi doresc, habar n-am cum ar trebui să arăţi, cum mi-ar place să te comporţi, ce mi-ar place să-ţi fac şi ce mi-ar place să-mi faci. Sunt o persoană a surprizelor. Nu ştiu dacă m-ai placea aşa cum sunt eu, un fel de eternă beginner level într-ale dragostei. Să ştii că n-am ales cântecul întâmplător, are el ceva al lui, care mă defineşte pe mine. E ceea ce sunt eu de fapt. Sunt schimbătoare, capricioasă. Acum te vreau, cinci minute mai târziu mă întreb ce caut cu tine. Îmi doresc ca la un moment dat să-l cunosc pe cel ce îmi va fura inima definitiv şi irevocabil, dar mi-e teama că n-o să pot duce responsabilitatea şi o să o rup la fugă pe prima poartă deschisă, că n-o să mă placi până în pânzele albe şi inapoi, cum văd că se întâmplă cu ai mei, că o să-ţi scap inima pe jos şi o să zic oops, şi ţie o să ţi se pară o remarcă cinică. Poate sunt un pic cinică când vine vorba de iubirile mele, şi asta se naşte din…scepticism, din „Nu mi se poate mie întâmpla asta. Mie niciodată nu mi se întâmplă asta”. Scrisorica asta este despre teama de…nu ştiu…Citește mai mult »