Oare cum poţi fi mulţumit?

Am un gând ce îmi mişună prin minte de la prânz.

Am avut o zi bună azi. Spre deosebire de începutul anului universitar, am prins şmecheria unei noi metode de interpretare şi m-am văzut umplută cu elan. Nu super elan, doar pui de elan, unul timid şi speriat ca un mânz ce învaţă să meargă pe picioroanele lui subţiri.

De la începutul lui 2017, am gravitat în multe direcţii, aparent fără orbită, dar acum mi-am găsit un soare mic în jurul căruia să gravitez. Am ajuns, după oscilaţii personale şi interpretative să îmi găsesc o fărâmă de mulţumire de sine. E atât de mică în momentul ăsta, e cât o particulă de praf. Şi tot ce mi-a trebuit a fost un pic de feedback, doar un pic, ca să vin pe jos Citește mai mult »

Dar dacă iubirea nu e un război?

tumblr_mw26pziizd1qj73e2o1_500

E ciudat uneori, dar mă las inspirată și de o mică frază, două cuvinte, o imagine, versurile unui cântec, trailerul unui film. Și din nou, hop la tastatură, ca și cum mă tem să nu pierd ceva dacă nu mă apuc să scriu exact acum.

Am avut o comentatoare postul trecut care spunea că dacă nu domini bărbatul, el te va călca în picioare și ghiciți cine a avut o scânteie.

Eu.  He he.

O să scriu despre asta pentru că mă atinge, nu personal, cu doar…poate la nivelul modului meu de a înțelege lumea.

De vreo câteva luni, internetul vuiește în jurul cuvântului feminism. Beyonce este văzută drept o feministă, prin manifestările sale artistice, Lady Gaga, Emma Watson. Toate vorbesc despre drepturile femeii și despre cum femeia trebuie respectată, sărbătorită, tratată drept egală bărbatului. Lucruri foarte bune, cu care sunt Citește mai mult »

Flori de hârtie

DSC00052
Oh, my God, Becky, so out of focus. Go take care of your hot mess!

De la ultimul post, am fost an emotional rollercoaster. Acum sunt bine, peste o oră plâng cu suspine de la ceva ce a acționat un buton ce nu trebuia acționat. Apoi e vulnerabilitatea, care pare cel mai sigur cămin. Îți plângi de milă, practic. Apoi e furia, care te umple dintr-o dată de o forță herculeană. Apoi e liniștea și liniștea e grea; te apasă și se pune fundal pentru tot felul de gânduri. Pentru mine, sunt pozitive în ultimă instanță, pentru că sunt o optimistă în măduva oaselor, daar până să ajung la stadiul acesta, rămân capsată pe primele două. Primul mă stoarce de orice voință, al doilea mă lasă somnoroasă cu o durere de cap.

Dar al doilea se simte așa bine uneori. Nu nebunia isterică, dar uneori după hibernare, așa de bine e să trântești cu un vraf de hârtii. Să arunci cu perna în perete. SăCitește mai mult »

#ungând masteral

Vuiește facebook-ul de proaspăt masteranzi și de partea cealaltă sunt eu care am admiterea la master la toamnă. De multe ori pun tableta cu ecranul în jos, numai să nu mai văd atâtea declarații. Nu mă simt amenințată de cei care au deja un loc la buget, pentru că știu persoane care visau la momentul ăsta de multă vreme. Serios, ca să scapi de la Litere, pentru mulți merge orice.Ca întotdeauna, nu vreau să aleg ceva doar de dragul de-a alege, dar este imperios necesar să aleg ceva, ca să nu ies din horă.

Ai mei sunt obsedați de hora asta, eu după trei ani de facultate, sunt meh. Am mai multe zile în care vreau să mă învârt ca pisica asta în borcan decât zile în care vreau să mă duc la master plină de încredere. Parcă nu mai am încredere că acum în al treișpelea ceas, o să descopăr unicornul educațional. Vreau un job,Citește mai mult »

Bărbat musulman, puternic excitat, caut europeancă dornică

Vreau să îmi încep acest post prin a-mi exprima profundul respect față de valorile religiei musulmane. Cel puțin alea care nu implică violență, abuzuri asupra femeilor și copiilor, extremism excesiv, cele care promovează pacea și buna înțelegere între oameni. Ca în orice altă religie, de altfel. Am citit diverse povești despre orient, cultură, admir arabii pentru descoperirile lor de-odinioară care au revoluționat radical modul în care vedem lumea acum. Începând cu textele lui Aristotel, spre exemplu, pe care datorită lor le avem.

Îi respect pe cei care vin în România pentru o educație mai bună și mai ieftină. Într-adevăr, în unele domenii chiar se face educație bună aici și sincer, sunt de acord cu ideea conform căreia ar trebui să primești cea mai buna educație pe cei mai puțini bani. Cred, chiar, că educația ar trebui să fie gratuită, cum studiile universitare sunt gratuite în unele țări nordice. Dar mna, să zicem că în România, dacă îți vezi de treabă și ai rezultate satisfăcătoare, nu ai de-a face cu cea mai costisitoare variantă educațională care există.

Ce nu înțeleg eu este ce se sunt Citește mai mult »

When in doubt: keep it in your pants

No strings attached..

Sunt într-o relație de un an și aproape jumătate și inevitabil, din locul în care stau acum am avut de-a face cu tot felul de tipuri de…bărbați. Unul din cei despre care am chef sa vorbesc acum este unul privilegiat, acela al bărbatului care cannot keep it in his pants.

Să spunem că ești o fată care înainte să fie într-o relație serioasă, tânjeai la cineva care să te iubească și pe tine ca și pe altele. În cel mai nevinovat și ne-îmi-plâng-de-milă ton. Îți doreai hot, sexy, aprecierea cuiva de sex masculin, sau a mai mulți. Mergeai pe club arătând fabulos, dar la sfârșitul serii nu se închega nimic concret, căci odată ieșită din local, erai precum Cenușăreasa, varianta care nu și-a pierdut papucul sau demnitatea ca să o găsească prințul mai târziu. Ideea e că vorbeai cu mulți, glumițele alea nevinovate născute din plictiseală. Multe decizii greșite, însă, se iau sub impulsul plictiselii. Apoi cunoști this guy și this guy îți schimbă un pic perspectiva asupra lumii, te face să o vezi în culori mai vii. Dintr-o dată, îți vezi viitorul cu this guy, chiar dacă dintr-un motiv sau altul poate nu e întotdeauna lângă tine să te țină de mânuță și să stea numai bot în bot cu tine, cum ar fi ideal cică.

Dar nu pentru toți. Cum în orice poveste există Citește mai mult »

Te chinuie talentul? Ia un Ibuprofen!

Mai sunt cateva zile din 2013 și mi s-a făcut dor de blog pentru că întotdeauna când mi-e greu într-un fel, caut în mine dorința de-a scrie. Că scriitorii tot scriu când sunt supărați, eu am zis să nu dau și eu drumul la toți demonii ce i-am ținut în mine, pentru că am unde și pot. Și doar nu sunt destule care fac asta deja? Ohooo, numai să te bagi printre anonimii cu blog de cateva luni, să vezi acolo suferințe existențiale puse în posturi de-alea lacrimogene, cărora nu le înțelegi sensul și îți mai lasă și un gust amar, deloc orgasmul plin de revelații existențiale pe care îl caută. Niciodată nu am scris când eram lacrimogenă sau lacrimogen, pentru ca e messy. La mine suferința e netă, clară și concisă, fără metafore de-alea de pici în nas că-i prea grea metafora din spate și metafora de sub tine fată la rândul ei pui. Nu am nimic cu stilul altora de a scrie, știind că sunt mulți acolo care poate au ceva și cu stilul meu de-a scrie și nu le place pentru că e prea nu știu cum, dar unele sunt aberante, prea gândite. Atât de gândite că creierul sângerează când le citești și nu e șocant deloc. Una e modernismul și arta contemporană și altele sunt scremetele alea din rărunchii chinuiti ai neînțelesului  de unde ele nu pot pune pe hârtie chestii fără să bage un limbaj de lemn și topor , pentru că nu sunt capabile să creeze pur și simplu, cu flow.

Nu toată lumea are darul de-a scrie, dar mulți perseverează. Și acum mă gândeam  că în intervalul în care nu am mai scris, am făcut descoperiri blogosferice importante. Unele cunoștințe de-ale mele scriu, măi,  și, ca un om curios de ce mai circulă pe facebook, mi-am băgat nasul. Am dat click. Și citesc și citesc. Și nu trec de două rânduri și mă pufnește un rââââs. Dacă nu mă uit urât la ecran și mai citesc o dată o structură și încă o dată și mă gândesc : Ce dihanie ai scris aici, pisi? (oare o să-i descopăr Citește mai mult »