Raw, needitat, târziu în noapte #ungând

Oricine zice că atunci când o să fii cu cineva, o să îl ai cu totul, e un mincinos sfruntat. Nu poţi avea pe nimeni cu totul şi odată cu trecerea anilor împreună, îţi dau seama că procentul tău devine tot mai mic în scara lucrurilor. Nu ai niciodată un om pe deplin, omul ăla o să fie întotdeauna împărţit între familie, proprii demoni, profesie. Mai târziu vine greutatea responsabilităţilor şi căsătoria. Nu mică ţi-e mirarea după o vreme să vezi că micile mini-yous pe care le-ai împins prin vagin or să îţi fure şi ele un procent semnificativ.i.

Apoi, sentimentul acela pe care îl ai la primele întâlniri o să fie o chestiune a trecutului. Nu mai aveţi timp de sex, aveţi câine. Nu mai aveţi timp deCitește mai mult »

#ungând: O să o dau în bară de 1000 de ori şi o dată

Nu mai ştiu nici eu. Stau cu agenda în poală, în încercarea de a aduna idei pentru simularea de conferinţă la care o să fiu orator. Realizez, a 25-a oară azi, că am dat-o în bară. De aproape şase ore, gândul ăsta are precizia unei alarme. Şi mă omoară. Aş vrea să mă detaşez şi să îmi schimb data pe biletul de avion ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, să nu fac o dramă din asta. Dar nu pot. Parcă e un întreg cerc vicios.

Nu sunt o idioată. Nu vreau să o dau în bară. Nu vreau să pierd totul. Nu vreau să pierd ceea ce am fost înainte. Sunt un om aşa fericit în majoritatea timpului; mă adaptez în orice mediu, mă împrietenesc uşor şi un ritm regulat merge super pentru mine. Nu sunt persoana aceea încruntată, reticentă, pesimistă. Am idei, îmi place să aranjez lucrurile, să le fac să se supună voinţei mele. Cuvintele, în esenţă. Probabil n-aş scrie acum dacă nu aş simţi asta.

Şi totuşi, dacă te adaptezi asta înseamnă că Citește mai mult »

#ungând masteral

Vuiește facebook-ul de proaspăt masteranzi și de partea cealaltă sunt eu care am admiterea la master la toamnă. De multe ori pun tableta cu ecranul în jos, numai să nu mai văd atâtea declarații. Nu mă simt amenințată de cei care au deja un loc la buget, pentru că știu persoane care visau la momentul ăsta de multă vreme. Serios, ca să scapi de la Litere, pentru mulți merge orice.Ca întotdeauna, nu vreau să aleg ceva doar de dragul de-a alege, dar este imperios necesar să aleg ceva, ca să nu ies din horă.

Ai mei sunt obsedați de hora asta, eu după trei ani de facultate, sunt meh. Am mai multe zile în care vreau să mă învârt ca pisica asta în borcan decât zile în care vreau să mă duc la master plină de încredere. Parcă nu mai am încredere că acum în al treișpelea ceas, o să descopăr unicornul educațional. Vreau un job,Citește mai mult »

„Fluturi” și de ce e greșit să idolatrizăm cartea asta

Vacanța asta de Paști se pare că am lecturat românește. După Ramona, am zis, de ce să nu încerc să citesc și cealaltă super carte care face toate duduile să se ude internautic, respectiv „Fluturi” de Irina Binder. Am terminat ambele volume ale cărții ăsteia în vreo zi și jumătate, și nu pentru că a fost cea mai bună chestie pe care am citit-o în ultimul timp, ci pentru că eram tare tare curioasă cum se termină. Asta ar fi un plus pe care îl atribui acestei cărți, că te face curios să vezi cum se termină/ te rogi să se termine odată. Alt plus ar fi că lectura nu este grea deloc, dar având în vedere intelectul lectorilor (cei ce nu sunt studenți de limbă română, adolescente de-alea care citesc ce e în vogă pentru că se caută intelectual, nu vor să pară proaste în ochii celorlalți sau oameni obișnuiti cu lectura din vremurile în care televizorul rula puține ore și chiar și când rula, nu era mare lucru de privit) este relativ mediu, nici nu mă mir. Totuși, eu să fiu autoare, aș ridica un pic pretențiileCitește mai mult »

Zici că nu știu să traduc, huh?

 Deja Moo...

A fost odata ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, eu acum trei ani, pe holurile unei facultăți de Litere, în fața unei uși albe. Era ziua înscrierilor. Stăteam acolo cu mama, 180 de lei, chitanțe tot rezolvat, pe gânduri. Și în acea zi am hotărât că mă înscriu la Litere și nu la Limbi Moderne Aplicate, deși aveam șanse maxime să intru la amândouă, fără mare efort. De ce nu Limbi Moderne Aplicate? Pentru că atunci, având în vedere că la vremea respectivă habar n-aveam ce să fac cu viața mea, m-am gândit să aleg jumătatea de coală A4 care îmi oferea posibilitatea să ajung profesor, traducător, redactor, etc, în defavoarea celeilalte care îmi oferea o singură chestie sigură. O decizie bună într-o economie slabă, nu-i așa?

Că doar ce se poate întâmpla, nu-i așa?

Trei ani mai târziu, cu câteva luni până la Citește mai mult »

Dublu

Oare poți să îți dorești să fii împreună cu o persoană în aceeiași măsură în care uneori îți dorești să nu mai fii cu acea persoană?

Oare se poate? Stau și mă gândesc. Și aș spune cuiva, dar oricui aș spune, s-ar gândi că sunt două opțiuni: ori că sunt nebună, ori că ceva este foarte foarte greșit în relația mea, dar nu vreau să recunosc eu, ca să nu pară că îmi spăl lenjeria în public. Așa că scriu aici, că orice aș scrie, cine mă citește n-are dreptul să mă judece decât după ce scriu aici.

Dacă relația asta este ceva, este exact ce m-am dorit. Când mă așteptam eu mai puțin, l-am cunoscut pe this guy si this guy….this guy is different. În cel mai bun mod. Asta s-a întâmplat când practic, mă hotărâsem să mă las de orice pierdut de vreme cu băieți de cinci conversații pe facebook, după care…știi, de fapt nu vreau sa fiu emotionally available în nici un fel. Nici măcar ca prieten, că aia ar fi treapta de jos.

Am ieșit la scurtă vreme din arena inimilor frânte prea repede și am intrat la comod.

Odată intrată în jocul ăsta, a trebuit săCitește mai mult »

Vicii

Am constatat în ultima vreme că mare parte, dacă nu toate cunoștințele mele sunt fumătoare. Și tata a fost fumător și de mică m-am obișnuit, ca la mese să se fumeze în timp ce se discută. Probabil de aceea până în prezent nu am avut o problemă cu fumul de țigară, indiferent pe unde am fost. Chiar și prietenul meu este fumător. Eu însă nu fumez, n-am fumat niciodată și nici nu aș vrea să o fac vreodată. E poate singurul viciu care nu m-ar tenta  să-l încerc cu voia mea, alături de droguri. Am eu alte dependențe, care nu sunt toxice și sunt reversibile, n-am mai avut nevoie de altele, care pe lângă viciu, mai sunt și costisitoare. În general e un comportament care mi-e aproape indiferent. De ce aproape? Poate vă spun pe parcurs.

Având în vedere că o bună bucată dintre prietenele mele sunt fumătoare, am ocazia să văd în fiecare zi ritualurile lor de fumat. Le văd bătând din picior înainte cu câteva minute de pauză, nerăbdătoare să iasă o dată să-și ia nicotina, le văd dimineața când intru în facultate, le-am auzit că au tabieturi de așteptare a taxiului, o țigară scurtă, înainte să plece de-acasă. Oricine are tabieturi. La fete însă am ajuns să știu, din ochi, care-s fumătoare sau nu  E inconfundabil, e ca și cum ar avea o ștampila pe față care lasă să se înțeleagă că merg să bage oCitește mai mult »