Confuzia noilor începuturi

Vă mai aduceţi aminte când spuneam că abia aştept momentul în care în sfârşit eu şi my loved one o să ne mutăm împreună şi o să stăm bot în bot toată ziua?

Părea un plan foarte ordonat şi curat. Îmi plăcea.

O săptămână de certuri, câteva nopţi în care n-am putut să adorm cum trebuie şi vreo două trei gânduri sumbre şi gri mai târziu, am ajuns la concluzia că nu e aşa simplu. Nu e aşa simplu să aduci două ţări împreună, două vieţi, două personalităţi.Citește mai mult »

Anunțuri

Testamentul lui Nobel…sau cum m-a păcălit descrierea cărții

Risultati immagini per testamentul lui Nobel

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu graiul românesc, dar când am ocazia prefer să citesc mai degrabă în engleză. Nu știu, engleza e mai legănată, mai puțin nevrotică, mai compactă decât româna cu exprimările ei alambicate. Daar, cum româna ar trebui să fie cea mai mare preocupare a interpretului și cum s-a nimerit să fie Black Friday când am ajuns la concluzia aceasta, iată-mă pusă în fața faptului de a-mi cumpăra niște cărți. În română. Să îl fac și pe tata fericit. Să nu mai citesc numai eu în engleza mea. Și că tot avem și bani în cont să fac asta.

Prima dată am identificat minunăția asta în librărie unde costa nici mai mult, nici mai puțin de 53 de lei.

Pentru ca să dau peste 50 de lei pe o carte, cartea trebuie fie să fie scrisă de Dan Brown, fie să fie Game of Thrones (pe care am citit-o în engleză), fie să fie o carte despre care am auzit sigur de câteva ori că e super bună. Ideea e să merite.

Am găsit-o după ceva vreme la reducere cu doar Citește mai mult »

Perspirație

Nu credeam, după atâția ani de școală, că tot ce am învățat nu o să mă ajute la nimic.

Poate exagerez (încă nu am intrat definitiv pe piața muncii), dar sincer, uneori am impresia că toți anii ăștia de pregătire au fost degeaba.

Și totuși nu mă pot rupe de pregătirea asta. Știți, e un cocon roz comod în care în bună măsură nevoile intelectuale și financiare îți sunt satisfăcute.

Și să trăiești pe cont propriu, e atât de roz? Te poți descurca să te ții pe tine dintr-un salariu modic? Nu toți suntem programatori sau economiști, nu toți jucăm la bursă și dăm lovitura. Nu toți tinerii sunt de succes din prima, că am fi toți doar fluturașe, oamenii ăia cu zâmbete schizoide care te fac să vrei săCitește mai mult »

#ungând: am nevoie să scriu și să nu mă mărit

Dacă v-a surprins titlul, asta este pentru căăă țineți-vă bine, și voi și portofelele voastre, că începe sezonul nunților. Dap, am vrut să scriu asta. Având în vedere că în stânga acestei minunate înșiruiri de cuvinte, avem prăjiturele, a.k.a ceva dulce, o să scriu despre mine și despre iubire sau…despre tort?

Când eram mică știam exact că trebuie să termin facultatea, să îmi găsesc în facultate pe cineva și pe la 25 de ani, să îmi pună inelul pe deget. Când eram mică, prietenele mele erau în general mai mari decât mine și întotdeauna când plecau la facultate se întorceau cu prieten. Imediat după ce facultatea de patru ani se termina, imediat primeai invitația și eu rămâneam fără prietenă. Pentru mintea mea de copil asta era singurul mod viabil prin care să ajungi să găsești un soț. Simplu și clar, nu?

Dăm pe repede înainte vreo 15 ani mai târziu, cumva, ce mi se părea atât de natural în copilărie, mi se pare Citește mai mult »

Flori de hârtie

DSC00052
Oh, my God, Becky, so out of focus. Go take care of your hot mess!

De la ultimul post, am fost an emotional rollercoaster. Acum sunt bine, peste o oră plâng cu suspine de la ceva ce a acționat un buton ce nu trebuia acționat. Apoi e vulnerabilitatea, care pare cel mai sigur cămin. Îți plângi de milă, practic. Apoi e furia, care te umple dintr-o dată de o forță herculeană. Apoi e liniștea și liniștea e grea; te apasă și se pune fundal pentru tot felul de gânduri. Pentru mine, sunt pozitive în ultimă instanță, pentru că sunt o optimistă în măduva oaselor, daar până să ajung la stadiul acesta, rămân capsată pe primele două. Primul mă stoarce de orice voință, al doilea mă lasă somnoroasă cu o durere de cap.

Dar al doilea se simte așa bine uneori. Nu nebunia isterică, dar uneori după hibernare, așa de bine e să trântești cu un vraf de hârtii. Să arunci cu perna în perete. SăCitește mai mult »

Și dacă iubirea mă așteaptă după colț?

Întotdeauna am adorat miturile astea urbane, care merg din gură în gură între fetele cucuiete, dar singure. Unul dintre cele mai fascinante, mi se pare ăsta :

Dacă ești singură și dorești să cucerești un bărbat, trebuie ca tot timpul să arăți fabulos, că nu se știe niciodată de unde cade porumbelul. Bărbații nu se vor uita niciodată la altceva decât la fabulos, deci nu vrei să strici oportunitățile care ar putea veni în direcția ta, arătând altfel decât perfect. 

Măi, în Cluj chiar nu se știe niciodată de unde cade porumbelul…gen, literalmente. Și nu mică ți-e mirarea când vezi că deși preocuparea principală în perioada aceasta a fost să îți termini licența înainte de termenul de predare, multe dudui au avut timp să se și Citește mai mult »

Zici că nu știu să traduc, huh?

 Deja Moo...

A fost odata ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, eu acum trei ani, pe holurile unei facultăți de Litere, în fața unei uși albe. Era ziua înscrierilor. Stăteam acolo cu mama, 180 de lei, chitanțe tot rezolvat, pe gânduri. Și în acea zi am hotărât că mă înscriu la Litere și nu la Limbi Moderne Aplicate, deși aveam șanse maxime să intru la amândouă, fără mare efort. De ce nu Limbi Moderne Aplicate? Pentru că atunci, având în vedere că la vremea respectivă habar n-aveam ce să fac cu viața mea, m-am gândit să aleg jumătatea de coală A4 care îmi oferea posibilitatea să ajung profesor, traducător, redactor, etc, în defavoarea celeilalte care îmi oferea o singură chestie sigură. O decizie bună într-o economie slabă, nu-i așa?

Că doar ce se poate întâmpla, nu-i așa?

Trei ani mai târziu, cu câteva luni până la Citește mai mult »