Oare cum poţi fi mulţumit?

Am un gând ce îmi mişună prin minte de la prânz.

Am avut o zi bună azi. Spre deosebire de începutul anului universitar, am prins şmecheria unei noi metode de interpretare şi m-am văzut umplută cu elan. Nu super elan, doar pui de elan, unul timid şi speriat ca un mânz ce învaţă să meargă pe picioroanele lui subţiri.

De la începutul lui 2017, am gravitat în multe direcţii, aparent fără orbită, dar acum mi-am găsit un soare mic în jurul căruia să gravitez. Am ajuns, după oscilaţii personale şi interpretative să îmi găsesc o fărâmă de mulţumire de sine. E atât de mică în momentul ăsta, e cât o particulă de praf. Şi tot ce mi-a trebuit a fost un pic de feedback, doar un pic, ca să vin pe jos Citește mai mult »

PERSONAL | Corpul, ciocolata, frica

De când am scris postul ăsta, pot zice că m-am descurcat temerar la a nu mai da cu biciul pe mine de fiecare dată când corpul şi dimensiunea lui apăreau în aceeiaşi propoziţie. Uneori mai exersez tehnica de-a mă privi în oglindă şi de a căuta punctele forte, am profitat de independenţa clujeană ca să îmi gătesc mai mult legume decât carne şi chestii fripte şi practic am încercat să duc o viaţă mai ordonată.

Am constatat că lucrurile o vreme au luat-o mai spre bine. Mă simţeam mai uşoară, mai zveltă, mai fericită. Fibrele făceau jobul fibrelor în organism.

Până când m-a lovit stresul. Şi atunci am descoperit două lucruri esenţiale la mine:

  1. există o legătură între stres, mâncare şi somn. Când sunt stresată, am tendinţa să amân chestiile care mă stresează (în esenţă discursurile pentru interpretare), ceea ce înseamnă că stau până târziu, ceea ce înseamnă că dorm mai puţin, ceea ce înseamnă că merg la facultate cu creierul pe jumătate adormit, urmând ca performanţa mea să nu fie top, ceea ce duce la mai mult stres.
  2. Când nu dorm şi/sau sunt stresată, am tendinţa să mănânc mai mult sau mai bine zis, să ronţăi mai mult. Îmi dau peste cap mesele, nu mă simt mai fericită.

Stresul a ajuns atât de mare la un moment dat încât credeam că o să vină să mă ia dracu. Serios, aşteptam ca din zi în zi să mor. De ce să nu mor, când nu-s în stare să fac consecutive super, deşi am făcut un an de ele, şi în simultană sunt prea variabilă pentru placul profilor? Cum să mai fac exerciţii acasă cu încă patru colege în stup, plus pofta mea de viaţă care şi aşa era la cota de avarie? Cum să mai continui, dacă e posibil să îmi pic examenul final din cauzaCitește mai mult »

Raw, needitat, târziu în noapte #ungând

Oricine zice că atunci când o să fii cu cineva, o să îl ai cu totul, e un mincinos sfruntat. Nu poţi avea pe nimeni cu totul şi odată cu trecerea anilor împreună, îţi dau seama că procentul tău devine tot mai mic în scara lucrurilor. Nu ai niciodată un om pe deplin, omul ăla o să fie întotdeauna împărţit între familie, proprii demoni, profesie. Mai târziu vine greutatea responsabilităţilor şi căsătoria. Nu mică ţi-e mirarea după o vreme să vezi că micile mini-yous pe care le-ai împins prin vagin or să îţi fure şi ele un procent semnificativ.i.

Apoi, sentimentul acela pe care îl ai la primele întâlniri o să fie o chestiune a trecutului. Nu mai aveţi timp de sex, aveţi câine. Nu mai aveţi timp deCitește mai mult »

Myriam is dead

A trecut ceva vreme de când am plecat împreună în această aventură.

Aproape nouă ani.

Eram adolescentă, în clasa a noua, la o oră de informatică când mi-a trăznit prin minte ideea că aș putea să îmi fac un blog. Aș putea fi oricine, scrie despre orice, aș putea să creativă și neastâmpărată. Mintea mi-a fost creativă și neastâmpărată de când am pus mâna prima oară pe creioane și am descoperit ce mișto sunt foile albe din multele blocuri de desen pe care le masacram, uneori în câteva ore. În plus, mereu am fost fascinată de modul în care funcționează obiectele din jurul meu.

Poate blogul a fost un mod prin care am învățat cumCitește mai mult »

Testamentul lui Nobel…sau cum m-a păcălit descrierea cărții

Risultati immagini per testamentul lui Nobel

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu graiul românesc, dar când am ocazia prefer să citesc mai degrabă în engleză. Nu știu, engleza e mai legănată, mai puțin nevrotică, mai compactă decât româna cu exprimările ei alambicate. Daar, cum româna ar trebui să fie cea mai mare preocupare a interpretului și cum s-a nimerit să fie Black Friday când am ajuns la concluzia aceasta, iată-mă pusă în fața faptului de a-mi cumpăra niște cărți. În română. Să îl fac și pe tata fericit. Să nu mai citesc numai eu în engleza mea. Și că tot avem și bani în cont să fac asta.

Prima dată am identificat minunăția asta în librărie unde costa nici mai mult, nici mai puțin de 53 de lei.

Pentru ca să dau peste 50 de lei pe o carte, cartea trebuie fie să fie scrisă de Dan Brown, fie să fie Game of Thrones (pe care am citit-o în engleză), fie să fie o carte despre care am auzit sigur de câteva ori că e super bună. Ideea e să merite.

Am găsit-o după ceva vreme la reducere cu doar Citește mai mult »

Ce vrei să-ți aducă Moșul: o tonă de plăcere sau un sac de ipocrizie?

După mult timp în care nu am mai făcut asta, m-am uitat acum câteva zile la un film. Să umplu întunericul, să zic așa. Prima dată m-am uitat la trailers pe youtube, căutând inspirație și bam apare și filmul Bridget Jones Baby. Comedie romantică, ușurică, fix ce îmi trebuia în seara aia. Înainte să găsesc un site decent (mă uitam de pe telefon), m-am mai uitat o dată la trailer, m-am îndrăgostit de o piesă. Gata, încep scroll scroll scroll, cineva trebuie să știe cum îi zice. Nu era chip de Shazam sau altceva, cum aveam un singur dispozitiv la îndemână și soră-mea dormea buștean lângă mine.

Și cum scroll scroll eu pe-acolo, observ un tipar în comentarii, fără să vreau în mod special. 7 din 10 comentarii pe care le vedeam erau despre cum personajul principal, Bridget, e o curvă.

Să vă arăt viziunea macro asupra a ceea ce vorbesc.

Duduia asta, ce tocmai a îndeplinit 43 de ani, e singură. S-a despărțit prin alte filme de iubirea vieții ei, Mr Darcy, a trecut prin complicații amoroase, etc. Atâta știu din trailerele filmului 1 și 2. Ca să sărbătorească aniversarea altfel, se duce cu o colegă de job la un festival de muzică. Că a trecut ceva vreme de când a avut parte de niște acțiune, pe TOATE planurile. Un tip drăguț o salvează din noroi, dar nu intră prea mult în vorbă cu el. Cele două beau mult și dansează mult, cum e practica la britanici, care nu se rușinează cu băutura. La un moment dat, prietena ei flirtează cu Ed Sheeran (cu toatele știm cum e !) și Bridget ajunge să încurce cortul în care stătea cu prietena ei, cu cortul tipului care a pescuit-o din noroi. Fac sex. Fuge dimineața înainte să se trezească și tipul. Coincidența face să dea peste Darcy fix la sfârșitul escapadei la un botez și la petrecere și-o pune și cu el. Bine, și eu mi-aș pune-o pe piesa asta, sincer. Și nu mică a fost surpriza după ceva vreme să descopere că e gravidă. De ce ? Folosise prezervative expirate, dacă nu ați înțeles deja de cât de puțină acțiune avea parte până în acel moment. Cine e tăticul? Păi…Citește mai mult »

Aș vrea să-i spun partener, dar….

Mă blochezi în mijloc de propoziție.

Mă faci să spun prostii, când aș putea spune lucruri corecte.

Mă faci să mă îndoiesc de capacitățile mele intelectuale și să mă întreb dacă nu cumva sunt adoptată.

Încerc să funcționez normal, dar nu pot.

Mă simt persecutată, deși nu e cazul.

Mă panichez în fața unor oameni pe care îi văd și cu care colaborez în fiecare zi.

Am descoperit că sunt mai repezită, mai negândită și mai lipsită de precauție din cauza ta.

Mi-ai stricat vocea, ritmul vocii. Mi-ai furat căldura.

Mă faci să mă tem de noi provocări, pentru că primul gând e că s-ar putea să o dau în bară.

Din cauza ta.

Mă faci să mă îndoiesc de mine, să mă învinovățesc pentru chestii ce în esență nu merg rău.

Mă faci să văd viitorul în tonuri gri spre negre, să mă tem să trăiesc, să mă tem să experimentez.

De ce văd toți oamenii răi și toate începuturile un eșec?

Jocul…ce e jocul? De ce nu mai știu ce e?

Am avut momente în care am trecut cu bine prin provocări împreună, momente în care te confundam cu dărnicia față de un angajament și cu sentimentul de împlinire. Am avut momente în care erai doar acel extra ceva de care aveam nevoie ca să trec peste o provocare.

Dar ai devenit toxic. Mă storci de energie, mă storci de viață, mă storci de plăcerea de a încerca și încerca și încerca și a reuși, a reuși, a reuși. Îmi distorsionezi viziunea asupra lucrurilor ca ochelarii de cal. Practic, nu mai sunt eu din cauza ta.

Ia ghearele de pe mine. Am decis să ne despărțim.

Dar ne vom vedea din nou, stresule, doar că data viitoare voi fi cu ochii pe tine.

Începe.