Despre je


Hey, y’all, sunt Myriam  Georgi si scriu. Scriu cand am timp, scriu despre orice-mi trece prin cap. Scriu despre ce vad, cum vad si de ce-l vad intr-un anume fel.

Sunt prin floarea adolescentei, adica vreo 16 17 18 19 ani .si urmeaza sa schimb sufixul catre sfarsitul verii (20 august). Am 24 de ani and counting. Daca stau bine sa ma gandesc, o iau mai degraba spre maturitate. Let’s hope I survive this one too!

Sunt o persoană veselă, care nu se rușinează să râdă tare, nici să arate elefantul din cameră pe care restul lumii se preface că nu există.

Nu ma las asa, cu una cu doua de-un lucru, daca mi se pune serios pata pe el.

Nu stiu ce vreau sa ma fac cand o sa cresc mare. Stiu doar ca vreau sa fiu fericita.

Sper sa fiu candva suficient de matura cat sa scriu un roman.

Blogul asta este cate o farama din mine raspandita pe date, subiecte , impresii, amintiri, imagini etc. un imens puzzle al formarii mele si de ce nu al calatoriei prin adolescenta (privind retrospectiv).

Va multumesc si va astept in vizita!

Pi Es: Sursa imaginii din header este asta.

43 de răspunsuri la “Despre je”

  1. Sincer, daca m-ai lasa in mijlocul Clujului as sti sa ma descurc. Nu exista oras in care sa ma fi pierdut pana acum. Dapai nu stiu numele strazilor, cum le stiu pe la noi, ca fiecare cartier e intr-un fel, localurile, cluburile(locuri de zbuntzi zbuntzi) liniile de autobuz, inca nu stiu daca am camin. In maxim, maxim o saptamana le invat. Dar intai saptamana aia :)))

  2. Dragă Myriam îţi citii despre fund dar după ce te-am văzut acum…nu mai vreau să-mi imaginez.
    :))))
    De.
    Diferenţele dintre sexe.
    :))

  3. Nu.
    Fund fîşneţ.:)))

    Ştii?
    Am descoperit de curând în viaţa asta un sector ciudat de trăitori şi le-aş spune…”Drăgălaşe”
    🙂

  4. Chiar revelaţie…nu!
    Re-cunoaştere.
    :):P
    Şi nici nu ştiu dacă e compliment mai repede e un soi de amalgam între apreciere şi constatare.
    🙂
    Nu am putea pune reacţia în categoria „complimentului”, ci mai repde m-aş situa în tărâmul lui:
    „Waw”….revelator.
    :))

  5. Nunu, când ți-e lumea mai dragă universul îți servește niște virgule atât de consistente și mănoase
    de care… mă minunez așa… de propria-mi manifestare a zâmbetului… 🙂

  6. Îți place uneori să nu vezi pădurea de copaci hai zi!
    😛
    Ce are ludicu cu laguage-ul?
    Ai tu chef să le desparți. Sau din când în când mai îți place să cauți acul de aur în caru cu fîn. Zi, recunoaște.Sic! 🙂

    • La tine fundu-i o virgula? :))
      Draguta viziune.
      Da stii ca postul cu si despre furia pe fundul meu e cateva posturi mai jos la home, nu ?
      Trei sferturi din oamenii care or sa citeasca astea n-or sa inteleaga :)) Uneori si eu am o problema cu trecerile tale, si crede-ma, ma pricep la metafore/ subintelesuri :))

  7. Da, doar o singură virgulă :))De fel dețin o recoltă bogată…
    E, poți face și trecerile mele dar chiar toate subînțelesurile nu le poți prinde, culmea, am și grijă de asta. :))))

    • Oo Doamne…:))
      Tu te dai, asa indirect, la mine? Rapunde-mi, sa am constiinta impacata :)) Pentru ca asa pare. Jeez, virgule, am mai auzit una :)) Omg…cat ditamai haremu’…ma intreb cate picturi abstracte fac parte din el =))

  8. Da. Indirect, indiferent dar nu indolent. Și plus de asta eu nu “mă dau“, eu mă ofer. Dialogului, voluptății sensului. 😉
    :))

  9. -inso, -indo ce mai contează? sunt negativ! :)) Adică bun de tăiat, analizat, etichetat, cântărit și exploatat. :))
    Păi na, fiecare tip provocare la vârsta/momentul ei.
    :)))))
    Interesat am fost din prima:pentru că am văzut în ochi, în minte și-n …….fund. :)))
    mă rog, ca simplă și aleatorie parte… tabuistică. :))))

    • Ssssht…poate sunt canibali printre noi :))
      Eh, drept. Oricum blogurile sunt provocare intelectuala. Apropo…tu ai asa ceva sau preferi sa-ti pastrezi anonimatul?:>
      Eh, fund, mare branza. E o parte perfect normala a anatomiei umane. Pana devine conotativ…atunci e complicat.

  10. Vine uneori o vreme când te actualizezi prin acest tip de legătură-armonie: …. ….
    Dar, nu-l mai spun ca să nu zici după aia tu şi auditoriul că mă de”dau la tine”..
    :)))

  11. Ho ho…natura mea e ceva mai complexă decât la prima vedere cea a „mother nature”…pe care uneori vreau a o răsturna.de învechită ce se dă..
    :))

    • O la la…tu iei metaforele in serios, dar eu incerc sa o iau si pe sens propriu, stii ?:)))
      In orice caz…amuzant. Ma intrigi nitel. Dar probabil asta stii.

  12. Cu siguranţă.
    Asta vroiam să văd dacă realizezi. Ceea ce înseamnă că-ţi pui întrebările „necesare/care trebuie”
    Adevărata autenticitate e dincolo de orice percepţie „normală” de orice este la suprafaţă şi este apropiat/ă de pelicula damfului contemporan ceea denumim „de succes”.
    Asta am şi urmărit dar am făcut-o cu drag.
    Adică cum să intrigi pe cineva care nu se gândeşte nici în ruptul capului în dimineaţa repectivă că se va întâmpla una ca asta?
    :))

Lasă un răspuns către Myriam Anulează răspunsul